:::: MENU ::::
Browsing posts in: Uncategorized

Stop building stuff on sand – the Internet, Linux

You’ve probably heard about the big DNS attack on Dyn’s servers today, and you probably know that it was the main cause of “half the internet” not working properly today.

The attack targeted Dyn’s DNS servers and took down a shitload of websites (well, not really took down, but I’ll explain further along), including Netflix, WSJ, Imgur, Reddit, Spotify, etc. According to CNBC citing Dyn “tens of millions of IP addresses” were sending packets and causing mayhem for the U.S. based company. Continue Reading


Acum și .ro

Printr-o coincidență mi-am amintit de codin.ro, și printr-o coincidență și mai mare toate stelele erau aliniate încât domeniul să fie semi-liber, în sensul că fostul deținător care îl dădea spre folosință unui altuia nu mai avea nevoie de el. Tipul a fost super de gașcă, și aștept să-l cinstesc cum numai moldovenii o fac, pentru că m-a ajutat și a și îndeplinit birocrațiile cretine ale roTLD.

Deci, codin.ro. Adresele de mail rămân aceleași, @codin-moldovanu.com sau @codin.ro – irelevant care domeniu îl alegi.

Back to radio silence.

 


Sasca Montană

Ceva ceva, concediu. Pe principiul concediile sunt mai frumoase în țară, la sugestia mea și acțiunea mândrii mele am ajuns în vacanță la Sasca Montană ca să vedem Ochiul Beiului din Parcul Național Cheile Nerei.

Aș vrea să nu încep direct cu ceva negativ dar efectiv nu pot. Am condus 13 ore și 750km până aici și ultima sută de kilometri a fost groaznică, un drum plin de gropi și fără asfalt pe alocuri – și dacă nu știți cât de îngrozitor este să conduci pe pământ semi-bătătorit în fel de fel de forme cu geometrie variată, atunci mă bucur pentru voi – eu uitasem că există locuri în țară unde nu există drumuri asfaltate.

Problema e că mergi pe drumul ăla și parcă se ține inima de cutia toracică cu toate brațele ei imaginare și scrâșnește din dinți la fiecare groapă pe care nu reușești să o eviți și la toate cele 2000 vibrații pe minut cauzate de denivelările drumului cu geometrie variabilă îți plânge sufletul când auzi amortizoarele cum nu apucă să se întoarcă în poziția inițială și cauciucurile lovesc asfaltul de parcă vor să boxeze fiecare bucată de bitum mai ridicată decât cea precedentă. Groaznic. După 20 de km o să ajungi și în Sasca Montană, unde drumurile sunt mai bune, dar să nu ne facem iluzii.

Partea frumoasă a comunei/județului există totuși, și e neasfaltată de natură.

Ochiu Bei jpg

Ăsta este Ochiul Beiului, e un mic lac în sânul Parcului Național Cheile Nerei. Despe cum să ajungi aici nu o să scriu, e destul de ușor, o să menționez totuși că poți face câțiva km cu mașina (dacă ambreiajul tău e total ok și nu pe punctul de a deveni istorie) până la un Camping urmând ca de acolo să mergi pe jos. În total cam 6.5km de parcurs de jos de la parcare până la Ochi, 13km în total. Ca să poți face o poză ca cea de mai sus e recomandat să te descalți și să treci prin 10 metri de apă rece, poți încerca să eviți asta – dar nu-i haios așa.

Ochiul Bei Cascada jpg

Asta e cascada aflată fix lângă Ochiul Beiului. E faină și ea, obiectivul meu de 18-55 nu mai e atât de fain.

raul bei jpg

Locurile îs frumoase chiar dacă ești nevoit să asculți Radio Serbia.

O să scriu altă dată și despre cum poți să furi 300.000RON și cum poți irosi bugete locale, dar nu acum.


Să vă-ntorc metabolismele

Postarea asta are ca scop întoarcerea pe dos a metabolismelor cât mai multor persoane, fără discrimnare, și aici o să fac referire la politicieni, persoane publice, cartofi androgini și Olivia Steer. O să încerc să duc hate-ul la rangul de artă prin ce o să fac aici, și o să înjur, dacă chestia asta e deal-breaker pentru tine, cu atât mai bine.

Continue Reading


Puțin despre gândirea critică

Am trecut prin liceu destul de liniștit, și precum larga majoritate, am înjurat diferite materii care mi se păreau inutile la momentul respectiv fie că vorbim de religie sau că vorbim de logică. Bine, scuza mea de acum e că eram mic și dobitoc – lucruri schimbate doar în materia greutății și vârstei. Ce n-am învățat în mod direct în liceu a fost gândirea critică – și uite de ce e bine și nu, că nu am fost învățat să gândesc critic. Continue Reading



O zic înaintea voastră – ICI prin roTLD încalcă legislația internațională

Dacă ați înregistrat vreodată un domeniu .ro sigur ați ajuns cumva să dați de roTLD în timp ce căutați cea mai bună ofertă, și la fel de probabil ați aflat rapid că roTLD deși e “prima mână” nu este cel mai convenabil la preț – ca să nu mai vorbesc de interfața arhaică afișată și folosită la managementul domeniilor.

Continue Reading


Netflix, în .ro

Simt mirosul mântuirii piețelor emergente din Europa, sau poate dorința mai mare de bani a americanilor, în orice caz am o veste mare.

HABEMUS NETFLIX.

netflix

Practic, cu mici excepții, nu prea mai avem scuze pentru pirateria cea de toate zilele pentru că în sfârșit avem o alternativă legală, convenabilă și nu prea scumpă pentru a pierde timpul uitându-ne la filme și seriale.

Normal că Netflix a intrat în România și încă 160 de țări fix când începe sesiunea, pentru că știm cu toții cât de eficient e să bagi 3 episoade de Breaking Bad înainte să înveți pentru Procedură Penală.

netflix 1

Trecând ușor la alte detalii, abonamentele sunt la niște prețuri decente netflix 3

8€/lună îți aduc toate serialele și filmele disponibile – pe un singur ecran.

10€/lună îți aduc aceleași seriale și filme dar pe două ecrane în același timp la calitate HD (chiar două persoane diferite, și Netflix știe asta – de aceea te întreabă cine o să se uite)

12€/lună îți aduc ce americanii ar vrea da’ n-au viteză destul de mare la internet – 4K, și 4 ecrane în același timp.

Niște prețuri decente, oricare dintre opțiuni ar fi aleasa – nu mai spun nimic.

http://www.netflix.ro


O scurtă argumentare – De ce legislatorul trebuie să fie licențiat în Drept

Cu ocazia unei ocazii am fost prezent în Parlament în cadrul unei discuții semi-nestructurate alături de mai mulți studenți în drept și doi “referenți” parlamentari ba chiar și un deputat.

În principal noi ne-am adunat să vorbim despre Legea Voluntariatului (78/2014) și inițial era vorba să trecem puțin și prin proiectul noului Cod Fiscal. Prezentul deputat (și singurul) a fost Mihai Tararache despre care singurul lucru pe care l-am reținut e că îi place fotbalul și că a fost un mare antreprenor timp de 15 ani. Chestia pe care pot să o deduc e că a fost un antreprenor prost dacă a decis să intre în politică – dar nu asta argumentăm aici. Proiectul a fost inițiat de Cornel Comșa, un alt deputat ce nu a putut fi prezent.

Din cauza contextului, studenții în drept prezenți la dezbatere știu legea foarte bine, mai ales legea voluntariatului pe care au lucrat și pe care au trebuit să o interpreteze/aplice în cadrul unei asociații în care activează.

Despre lege pe scurt pot spune că a apărut strict “ca să fie”, ea nereglementând de facto ceva, și nici argumentele pe care Tararache ni le-a dat nu sunt neapărat cele mai logice. Motivația deputatului pentru această lege este că “oferă pârghia legală administrației publice locale să sponsorizeze/susțină financiar orice asociație” (“Pârghii” care deja existau sub forma legilor 215/2001, 26/2000, 246/2005. Primele două sunt relativ strâns legate, fiind regimul administrației publice locale respectiv legea privind asociațiile, a treia fiind un oarecare update asupra 26/2000.)

Un alt motiv al deputatului a fost că “oferă pârghia legală persoanelor de drept privat să recunoască activitatea” – asta la 3 minute după ce chiar el spunea că persoanele de drept privat pot face practic ce vor. Să presupunem că a fost o greșeală și vroia să spună drept public, dar oricum – persoanele de drept privat nu au nevoie de o pârghie legală pentru a respecta activitatea de voluntar, o persoană de drept privat te poate angaja și pentru că îi place ce fel de pantofi porți și consideră că asta zice despre tine că știi să faci design de microprocesoare.

Ideea generală este că deputații care nu au urmat cursurile unei Facultăți de Drept nu prea înțeleg ideea legiferării. Prin legea voluntariatului nu s-a rezolvat nimic, doar s-a închis gura celor care doreau o astfel de lege, problema esențială fiind că această lege nu reglementează nimic și nici nu oferă vreun fel de garanție voluntarului. Este strict “o pârghie”. Titlurile acelea cu “voluntariatul se va considera experiență profesională” ? O minciună, nimic nu oferă această certitudine – pentru că după cum zicea chiar Tararache “angajatorul privat face ce vrea”.

 

P.S. Articolul nu are nicio tangență politică, doar amintește că unii oameni care legiferează sunt imbecili și nu înțeleg logica legiferării, termeni precum “ultrareglementare” sunt necunoscuți de ei la fel ca toxicitatea acestor măsuri ce se vor “ultraliberale”.


Google Play Music, sau de ce nu mai piratez muzică

Google a făcut o mega-mișcare zilele trecute odată cu deschiderea porților serviciului Google Play Music.

google music pcPentru cei ce nu știți, Google Play Music este serviciul Google de music streaming, adică un fel de Spotify, Deezer, Pandora, Soundhound, SiriusXM sau altele. Ce trebuie să notăm aici e că mișcarea Google e mai importantă decât ar putea părea, practic este o lecție în ceea ce privește marketingul, cum să-ți elimini un adversar înainte ca acesta să îți fie un adversar, și cum să faci lumea să plătească pentru comoditate.

Versiunea AllAccess a serviciul costă 24RON/lună (prima lună e gratis) , un preț deloc mare ținând cont de alternativele ceva mai scumpe precum Spotify și Pandora. (Pe care oricum nu le putem utiliza pentru că nu sunt disponibile în țara noastră) Până acum, toate melodiile pe care le-am căutat erau disponibile, și au fost downloadate în telefon pentru o redare ulterioară. Am găsit inclusiv un remix obscur dar rar găsit – Marleena Shaw – California Soul Diplo Remix, pe care deși nu l-am downloadat pentru că nu exista opțiunea, i-am dat like și îl pot adăuga liniștit într-un playlist, sau nu, pentru a îl asculta în modul offline. Nu știu niște numere exacte, dar nu cred că e mai prejos de Spotify în ceea ce privește numărul de melodii disponibile.

O opțiune demnă de luat în seamă este posibilitatea (spre deosebire de Spotify) de a îți urca pe Google Play Music librăria personală de melodii, în limita a 20,000 melodii. Talk about Big Data.

Acum să o luăm pe rând cu lecțiile oferite de Google.

Google a intrat pe piața music streamingului în țara noastră când nu are competiție. Spotify nu este disponibil în România decât dacă te chinui puțin și îți faci un cont în SUA sau alte țări unde serviciul este ok, și plătești printr-un card virtual cu reședința în SUA. Oricum, chinuială extrem de mare. Pe lângă asta, ca să îl folosești în versiunea free trebuie să folosești un proxy, dacă plătești – ai opțiunea de a îl folosi fără proxy cu condiția să ai reședința într-unul din statele disponibile. Futere de utere. Practic, Google Play Music nu are adversar în țara noastră, până când celălalte alternative vor intra pe piață ei deja vor avea o nișă a lor, un public pe care deja l-au fidelizat.

Ei au ales să intre pe piață cu opțiuni noi precum uploadarea librăriei personale de melodii, mod offline (există și la Spotify) și smart radio. Practic opțiunea nouă e cea legată de librărie. Prețul pe care trebuie să îl plătești este extrem de mic. 24LEI pe lună înseamnă nici măcar două pachete de țigări pe care oricum le fumezi, ai putea măcar să beneficiezi și de muzică. Pe lângă asta, comfortul de care ai parte e divin. Ăsta e motivul pentru care nu mai piratez, nu mai am timp și a devenit mai comfortabil să plătesc pentru muzică decât să o piratez, și dacă voi plăti vreodată pentru ceva – acela va fi comfortul.

Screenshot_2014-11-08-14-20-46

Aplicația de telefon este extrem de ușor de utilizat și extrem de fiabilă, faptul că e un produs Google este extrem de evident încă de la prima pornire. Merită menționat că poți utiliza serviciul pe 10 dispozitive, în același timp – printre ele numărându-se și orice fel de PC.

Screenshot_2014-11-08-14-20-53

În momentul de față fac o mie de lucruri pe zi, și fără agendă, telefon, ceas, netbook și hotspot nu pot să trăiesc – dar îmi place muzica. Partea proastă aici e că nu mai am timp să găsesc muzica, să o pun pe un cd pentru mașină sau să o pun pe telefon. Efectiv nu am timp să piratez, dar pot să plătesc niște bani, nici două pachete de țigări pentru un serviciu care îmi dă toată muzica pe care mi-o doresc.

Nu fac reclamă, dar vă recomand să încercați versiunea AllAccess a serviciului pentru o lună, doar ca să vedeți de ce merită să plătești pentru comfort.

 

 


Pages:12