:::: MENU ::::

O scurtă argumentare – De ce legislatorul trebuie să fie licențiat în Drept

Cu ocazia unei ocazii am fost prezent în Parlament în cadrul unei discuții semi-nestructurate alături de mai mulți studenți în drept și doi “referenți” parlamentari ba chiar și un deputat.

În principal noi ne-am adunat să vorbim despre Legea Voluntariatului (78/2014) și inițial era vorba să trecem puțin și prin proiectul noului Cod Fiscal. Prezentul deputat (și singurul) a fost Mihai Tararache despre care singurul lucru pe care l-am reținut e că îi place fotbalul și că a fost un mare antreprenor timp de 15 ani. Chestia pe care pot să o deduc e că a fost un antreprenor prost dacă a decis să intre în politică – dar nu asta argumentăm aici. Proiectul a fost inițiat de Cornel Comșa, un alt deputat ce nu a putut fi prezent.

Din cauza contextului, studenții în drept prezenți la dezbatere știu legea foarte bine, mai ales legea voluntariatului pe care au lucrat și pe care au trebuit să o interpreteze/aplice în cadrul unei asociații în care activează.

Despre lege pe scurt pot spune că a apărut strict “ca să fie”, ea nereglementând de facto ceva, și nici argumentele pe care Tararache ni le-a dat nu sunt neapărat cele mai logice. Motivația deputatului pentru această lege este că “oferă pârghia legală administrației publice locale să sponsorizeze/susțină financiar orice asociație” (“Pârghii” care deja existau sub forma legilor 215/2001, 26/2000, 246/2005. Primele două sunt relativ strâns legate, fiind regimul administrației publice locale respectiv legea privind asociațiile, a treia fiind un oarecare update asupra 26/2000.)

Un alt motiv al deputatului a fost că “oferă pârghia legală persoanelor de drept privat să recunoască activitatea” – asta la 3 minute după ce chiar el spunea că persoanele de drept privat pot face practic ce vor. Să presupunem că a fost o greșeală și vroia să spună drept public, dar oricum – persoanele de drept privat nu au nevoie de o pârghie legală pentru a respecta activitatea de voluntar, o persoană de drept privat te poate angaja și pentru că îi place ce fel de pantofi porți și consideră că asta zice despre tine că știi să faci design de microprocesoare.

Ideea generală este că deputații care nu au urmat cursurile unei Facultăți de Drept nu prea înțeleg ideea legiferării. Prin legea voluntariatului nu s-a rezolvat nimic, doar s-a închis gura celor care doreau o astfel de lege, problema esențială fiind că această lege nu reglementează nimic și nici nu oferă vreun fel de garanție voluntarului. Este strict “o pârghie”. Titlurile acelea cu “voluntariatul se va considera experiență profesională” ? O minciună, nimic nu oferă această certitudine – pentru că după cum zicea chiar Tararache “angajatorul privat face ce vrea”.

 

P.S. Articolul nu are nicio tangență politică, doar amintește că unii oameni care legiferează sunt imbecili și nu înțeleg logica legiferării, termeni precum “ultrareglementare” sunt necunoscuți de ei la fel ca toxicitatea acestor măsuri ce se vor “ultraliberale”.