:::: MENU ::::

O sută de lucruri pe care le urăsc. #21

Am ajuns la o vârstă rotundă și nu prea, ceea ce înseamnă că de mai bine de un sfert de veac am cunoscut oameni și, mai complicat, a trebuit să lucrez cu ei și să mă abțin de la a îi da cu capul de masă în mod repetat până ce nu le mai ies prostii din gură. Evident, am reușit să mă abțin.

#21 – Trăncăneții

Young businessman wearing bow tie and clown's nose --- Image by © Anthony David Bradshaw/Corbis

Image by © Anthony David Bradshaw/Corbis

Poate i-ai văzut și tu, poate chiar i-ai auzit sau poate chiar ești unul dintre aceste exemplare bipede de latrină cu voce. Trăncăneții sunt niște umanoizi care de regulă se îmbracă frumos, sau nu, și debitează cretinătăți la o cadență care ar face orice grefieră să plângă. Purtătorii de papion (pentru că într-adevăr, cravata este așa un faux-pas când vine vorba de un costum) își vor da cu părerea în legătură cu orice, mai puțin sportul că ei sunt mult deasupra acestui tip de discuții. Majoritatea trăncăneților sunt niște pseudoculți și pseudointelectuali care citesc citate de pe Forbes (n.r. Când intri pe site-ul Forbes ești întrerupt de un pop-up enervant care îți arată un citat.), și mai târziu le redau crezând că au vreo relevanță oarecare în contextul dat – problema e că oamenii inteligenți la faza asta se cam blochează și analizează legăturile și încearcă să înțeleagă potențiala metaforă a citatului – nu există una.

De regulă sunt narcisiști și încearcă să etaleze lucrul ăsta fapt care duce la o mai mare problemă – perpetuarea speciei trăncăneților. Multe femei (cred) li se aruncă la picioare trăncăneților în speranța că vor deveni și ele relevante, dar problema principală pe care o ratează este că faima lor este dobândită strict pe un castel de nisip construit din rahat și vorbe goale.

Sunt genul de oameni pe care trebuie să îi asculți la ședințe repetând mereu aceleași vorbe și îndemne, și care mereu vor începe o discuție cam așa “și, tu, ce mai faci?”. Mai rău, sunt genul de oameni care au auzit cândva, vag, de conceptul de argumentare și cu toate astea calcă în picioare orice fel de lege a argumentării într-un mod grotesc.

Ocazional poți să îi vezi făcându-se de râs în fața avizaților când se mai găsește vre-un nenorocit al dracului care îi spune în față că lumea nu-i cum crede el și că n-are dreptate – și castelul o să îi cadă, pentru că și restul o să aplaude încet încet.

Închei avizând trăncăneții că niciun Quattro nu derapează de fund, și nici Versace nu-ți încrețește suprafața creierului.