:::: MENU ::::

Puțin despre gândirea critică

Am trecut prin liceu destul de liniștit, și precum larga majoritate, am înjurat diferite materii care mi se păreau inutile la momentul respectiv fie că vorbim de religie sau că vorbim de logică. Bine, scuza mea de acum e că eram mic și dobitoc – lucruri schimbate doar în materia greutății și vârstei. Ce n-am învățat în mod direct în liceu a fost gândirea critică – și uite de ce e bine și nu, că nu am fost învățat să gândesc critic.Sistemul educațional din țara noastră nu e prost – asta pentru început, este în schimb învechit și clădit după niște metode conservatoare care funcționau în trecut. O cauză a faptului este că din programă lipsesc multe materii de care ar fi nevoie, și reversul – în programă sunt multe lucruri de care nu ai nevoie. Dacă ai noroc și minte luminată, o să deprinzi singur lucrurile care ți-ar fi folosit.

Ca o mică poveste, eu nu prea am treabă cu religia și mereu am fost foarte vocal cu oricine încerca să îmi spună ceva religios drept fapt, nu posibilitate. În liceu, evident am avut și materia Religie și Istoria Religiilor. Profesoara mea era o doamnă în vârstă, trecută prin viață dar modestă și extrem de calmă. Am conviețuit, deși eu încercam să îi fac viața un iad – eu necredinciosul, dar nu și-a pierdut calmul niciodată și niciodată nu a încercat să îmi impună ceva din religie. Ce am învățat în urma experienței a fost toleranța – materie ce nu o regăsim în programă dar pare că este din ce în ce mai multă nevoie de ea, într-o perioadă a vieții când devenim din ce în ce mai extremiști fie că vorbim de niște copii care fug de un război, sau că vorbim de persoane care țin la alte persoane.

Gândirea critică ar putea fi definită în mod grosolan ca fiind abilitatea sau deprinderea ce îți permite să analizezi un fapt, o vorbă sau o posibilitate prin folosirea obiectivă a informațiilor cunoscute și la sfârșit folosirea unui raționament deductiv pentru stabilirea unei concluzii.

Treaba asta a devenit foarte importantă peste noapte, cam în același timp în care ne-am îndobitocit masiv și general și am început să urmăm orice clickbait minor și să ne alarmam fără niciun fel de motiv real și obiectiv. Pe de o parte înțeleg de ce oamenii mai în vârstă sunt mai predispuși la a face abstracție de la gândirea critică – ei vin dintr-o perioadă când fluxul de informații era mult mai mic în totalitatea sa, și din fluxul ăla mic era mai puțină dezinformare și propagandă (dar era).

Cum gândim critic? Nimic mai ușor! Hai să exemplificăm rapid cum ar trebui să funcționeze o gândire critică și un raționament deductiv.

Cazul dat

cage

Ne apare pe profil chestia asta. În primul rând, nu luăm de bună informația și nu ne facem bagajele să mergem să călcăm și noi în același loc precum Nicu Cușcă de parcă mergem la moaște. Invariabil trebuie să dăm un click pentru a afla dacă informația e pe bune sau dacă cineva e un prost jurnalist/ prankster/ ceva.

nicu

Pe site, singura sursă este linkul către Libertatea.ro (o mega sursă de informare…), numele autorului lipsind din articol sau antetul său. Să mergem mai departe în cretina vizuină a iepurelui absolvent de jurnalism la fr. (De asemenea, cine își numește fiul Kal-El după Superman?!)

lel

Pe site-ul Libertatea găsim textul de mai sus, îngropat după multe videoclipuri cu Nicu Cușcă, undeva în adâncul subsol al paginii. Deci și prin urmare, știrea e falsă.

Greu? Nu cred.

Încercați să verificați minimul ăsta de informații înainte să dați share la ceva sau mai rău, să credeți ceva. Gândirea critică presupune să întrebi cine, cum și de ce, printre altele.