N-ai cum

Standard

O să sune plângăcios dar de fapt e o pledoarie să faceți fiecare dintre voi ceva, să nu mai spuneți “nu face nimeni nimic” într-un comentariu pe Facebook, să nu mai așteptați o îmbunătățire fără un minim de acțiune din partea voastră – pentru că altfel sunteți doar niște ipocriți.

Sunt super multe lucruri care ne afectează în mod direct viața și apoi sunt și mai multe lucruri care ne afectează în mod indirect viața. Pe de o parte ai copacii de pe stradă, becul felinarului din fața blocului, trotuarul înclinat, locul de parcare inexistent, transportul public încet și indecent, aerul plin de smog, toți băieții cu tobă spartă care etalează noaptea pe Tomis în loc să fie pe A4, amenințările celor de la SPIT și incomptetența oricărei instituții ai ghinionul să i te adresezi, piața mediocră de locuri de muncă, cultură, entertainment, activități din oraș. Pe cealaltă parte ai un mecanism european care a început să suprareglementeze până la nivelul toxic, ai politica centrală făcută prost timp de ani de zile în care tu ai dormit și i-ai lăsat să cheltuie bani pe orice, ani de zile în care nu ai trimis o scrisoare cățre cel care te reprezintă, ani de zile în care responsabilitatea ta s-a oprit la a fi un cetățean model și a vota propria subjugare din 4 în 4 ani.

Am încercat în ultimul an să fac chestii, n-au fost mereu vizibile și multe dintre ele nu vor vedea lumina zilei – dar încă avem pârghiile să încercăm să le arătăm autorităților că sunt ipocrite, încă avem pârghiile să îi facem de căcat în public pe fiecare dintre aleși sau numiți și să schimbăm ceva. Fiecare dintre noi independent nu poate schimba, cel mai probabil, nimic – dar putem să îi facem atenți, apoi putem să îi facem de rușine, posibil cel mai urât sentiment pe care îl poate simți cineva – rușinea, jena, greața aia metafizică în timpul în care îi vezi că râd de tine și te arată cu degetul ca pe ultimul prost de pe planetă, ca pe ultima coadă ruptă de lopată care face degeaba umbră pământului pentru că nu poate nici măcar să mai zgârme ogorul.

Revenind – sunt prea multe lucruri pentru un singur om, am dat mailuri legat de gropi, lumini, copaci, parcuri, limite de viteză, accidente, interacțiuni cu electoratul ș.a. – asta ar trebui să faceți fiecare dintre voi când rupeți o bieletă-n groapa de pe Lăpușneanu, când vă impiedicați pe trotuar, când absolut orice vă cauzează orice fel de discomfort cât de mic – pentru că altfel plătiți în mod voit pentru discomfortul ăla.

Da, într-o lume ideală Primăria ar fi avut omuleți care să vadă toate lucrurile, nu trăim într-o lume ideală și în prezent singurele două opțiuni sunt să le notificăm noi micile discomforturi sau să le acceptăm și să plătim pentru ele.

Am mai scris despre cum să faceți asta, am făcut și niște template-uri (Google Docs, Office, RTF) pe care să le folosiți, nici măcar nu durează mult, nici măcar nu vă trebuie un PC, doar jegul ăla de telefon care ne prăjește creierul mai mult pe zi ce trece.

Luați fișier, deschideți fișier, scrieți ce vă supără și așteptați răspuns, apoi postați pe Facebook, trimiteți către “jurnaliștii locali” care abia așteaptă să mănânce și ei o pâine fără să miște un deget, și apoi … poate nimic, sau poate ceva. Statistic vorbind e mai ok decât să te plângi pe facebook.

Leave a Reply