Sunt un tip care urăște o grămadă de lucruri fără să discriminez sau să fiu inechitabil cu lucrurile urâte. Chestia asta m-a format oarecum și acum sunt ceva mai cinic când văd un titlu pe Facebook țipând cum o să câștig un carton de țigări Marlboro dacă dau share CHIAR ACUM PENTRU CĂ MARLBORO ANIVERSEAZĂ 20 DE ANI ÎN ROMÂNIA și …înțelegeți voi.
Nu, Marlboro n-o să-mi dea nimic dacă dau share pentru că nu sunt cretini și mai departe sunt multiple OG-uri și directive ale UE care interzic marea majoritate a posibilităților de promovare ale tutunului. Mă rog, nu contează asta. Ideea e că din cauza urii mele acum ajung să fiu cinic și non-idiot, ceea ce mă fericește pe de-o parte și mă întristează pe alte 10 – că văd gloata de neghiobi și oi care mă înconjoară.
#89 – Evangheliștii opririi fumatului
Pe locul 89 se află – evangheliștii opririi fumatului. Adică tipii ăia enervanți care vin și-mi spun cum ar fi super ok să îmi trăiesc viața exact la fel ca ei, fără să fumez, fără să trec de 50km/h sau fără să beau. Fun fact – al dracului’ de mulți bani merg în bugetul Min. Sănătății din taxele pachetului meu de țigări. Ah da, ai o șansă destul de mare să îți ciocăne ăștia la ușă în loc de martorii lu’ Iehova.
Toți avem cel puțin un contact (nu prieten, prietenii îți dau țigări/droguri/băutură/benzină/dureri de ficat) care ne freacă melodia cu prima ocazie și ne zice cum ar fi să nu mai aprind țigara, și de fiecare dată rezultatul este exact același – inhalezi și expiri fum. Problema e că uneori teoria mulțimii devine cretină la superlativ – concepte precum “fumatul e un moft” îmi dau blackout la neuroni. Fumatul e un moft zici ? Păi bine boss, și cornul cu ciocolată e un moft, și varza de bruxelles e un moft și până la urmă și iPod-ul pe care-l porți la braț de fiecare dată când alergi e un moft. Fumatul e o plăcere de-a mea, un gest care mă relaxează și până la urmă e mai vechi decât tine pe planetă. (Paleo e o fiță, vorbind de fițe, caută și o să înțelegi de ce urmează să scriu despre ea.) Poate nici mie nu-mi place fața ta sau faptul că pot să îți miros transpirația când alergi și ți-o arzi sănătos pe lângă mine, da’ nu încep să bat din aripi ca un pește pe uscat predicând cum transpirația ta poate să dăuneze structurii metalice pe care te sprijini. La fel cum eu pot să înghit în sec și să tac – exact cum ar și trebui când trăim într-o societate bazată pe compromis bilateral – la fel poți și tu să nu inspiri 0.6 secunde cât îți ia să treci de fumul meu pe stradă.
Cei mai enervanți sunt ăia care o ard imperativ “nu mai fuma” – păi, hmm, nu. Eu nu le ordon altor oameni nimic, așa că cer și reversul comportamentului meu – lăsați-mă să-mi fumez țigara liniștit.
Bă, o să fiu sincer, sunt unii oameni care înțeleg cum funcționează treaba cu argumentatul opiniei și încercarea de a convinge pe cineva de un lucru fără să mănânce sofisme și căcat în același timp, da’ îs puțini. Dacă te regăsești printre ei, atunci nu ești ținta mea cu #89.
Nu era de ajuns că am ascultat cum fumatul e un moft, că s-a și interzis în majoritatea localurilor din oraș fumatul sau au creat “zona de fumători” adică discriminare. Știu, unii dintre oameni nu suportă fumul meu – ultima oară când am cerut un studiu legat de “Cât de țăran sunt” rezultatele au fost în favoarea mea, deci automat nu sunt genul de om care își aprinde o țigară și suflă tot fumul la masa vecină, îl suflu spre partea goală a localului, dar de fapt eu ar trebui să pot să îl suflu și-n pahar și să nu-mi pese prea mult pentru că localul ar trebui să aibă ventilație corespunzătoare.
Dacă o dau pe latura cealaltă și mă victimizez puțin, pot să o ard ipocrit și să spun cum e total non-ok să mă pui să urc sus la Do Brasil și să am nevoie de o mască pe față ca să trec prin fum pentru că nu au ventilație, și toți fumătorii stau la etaj. Măcar un geam deschideți mă cretinilor, că nu vă sare factura la curent prea mult ca să reîncălziți camera.
Toți evangheliștii ăștia ar putea să facă o favoare imensă tuturor și să mai păstreze și pentru ei lucrurile astea, că noi suntem mai finuți de fel și nu prea ne freacă pe noi grija de ce fac alții atâta timp cât nu ne afectează în mod direct.
So, what do you think ?