:::: MENU ::::

Fixing the non-functional brightness keys on Linux

So I’ve gone again and installed Sway after about 6 months of using KDE and once again I’ve hit the same problem of the XF86MonBrightnessUp/Down keys not being registered at all when trying to look at the with xev or wev, after a bit of searching I’ve found something – using acpi events directly is a good substitute.

You’ll need to install acpid and acpi_listen for your distro of choice, enable and start the acpid service and then you can proceed to use acpi_listen and see what event is registered when pressing the Brightness Up/Down keys – afterwards just create a file in /etc/acpi/events/event-name with the following contents (replacing the video/brightnessdown.BRTDN as appropriate):

action=$(light -s sysfs/backlight/intel_backlight -U 10)

Do that for both buttons, restart the acpid service and you’re done, the buttons will work now.

I like old stuff

and it’s not that I just like old stuff, I find old stuff to be better in certain ways – so much so that in many situations I’d pick something older than a new off the shelf product.

Just today I bought an X201 ThinkPad – firstly because it was a very good price, but most of all because it’s an older ThinkPad and these things have a certain reputation about being tough as nails. Up until a few weeks ago my main laptop was a X240 ThinkPad – and that laptop was/is great, despite the purists not enjoying the touchpad buttons, it’s a really great laptop that’s more than capable to keep up with recently launched laptops in terms of looks and performance. Well that laptop is now living a cozy life with my girlfriend, so I was in the search for the next laptop I’ll abuse for a while.

I looked at KDE Slimbooks, Macbook Airs (they really look nice), some Acers and other normal things, but I wasn’t really willing to hand over the money for any of those, it didn’t seem like it’s worth the hassle to pay so much for a machine that’s a pain to upgrade, and possibly flimsy as hell. Luckily the opportunity arose that I could buy this X201 from work so my search suddenly came to a halt, and I was set on getting it. Didn’t really care about the specs, at this point in time anything you buy will be capable of doing basically anything you need to do – so buying a new laptop isn’t the best idea generally speaking. This thing has an i5 from the 1st generation and come tomorrow it’ll also have a 240GB SSD as well. You can watch movies and you can work on it, that’s everything you need.

Now, on to why I like this laptop. It isn’t made to be thin, isn’t made to be light, so really it’s made to be useful and to get shit done. The keyboard isn’t some slim profile butterfly force feedback insular glowstick piece of crap, it’s a normal keyboard, closer to the one you have on your desktop right now – or quite possibly a lot better than it, I know it’s better than the keyboard I have at the workplace. The screen is small and not quite 16:9 because it was a better time, back when screen real estate wasn’t meant to accommodate movies, and because of the combination between a small screen and a 4:3(?) screen ratio – it’s extremely efficient and you can basically use this anywhere without pulling out a 17″ monster of a laptop to quickly write something or remote into another PC. It feels sturdy, I can find parts for it and I can replace basically anything with a Phillips screwdriver and some patience. Now go out there and look for X201s and enjoy the 4:3 life.

Initially I really wanted to say this about cars as well, but I’m not sure I can objectively say that. What I can say is you can fix your car if it’s a bit older than you could your brand new G20 BMW.


So yeah, you don’t need a lot nowadays, basically everything has more power than you could really need in day to day tasks.


Unlike a lot of fellows in other places, my dad didn’t have a ’70 Plymouth Cuda with a .426inch Hemi engine that was just waiting to be restored that inspired my love for cars, instead my father like most of the fathers in my generation drove communist era cars followed by older european cars after the so called democracy set it. I tend to believe the petrol in my blood comes from my mother whom loved the ’79 Civics (EB series, the first generation of Civics) so much that she and my father actually owned two of them.

Of course, I grew up with the Need For Speed series and Fast&Furious movies (which, weirdly, I didn’t especially enjoy except for the general action genre embedded in them), but of those two – the first one touched me and instilled something in me that I’d find out years later about. I didn’t enjoy ricing out cars, but I did it in the game because hey who doesn’t love a Vertex body kit on a Celica?

Years passed and I still enjoyed driving games, especially the simulator type, and then the moment to get my drivers’ license came, and I did so successfully after taking classes from a Police Officer who was also a driving instructor, and that came in really handy because you drive a whole lot different when “I got to get to the precinct now” is the way the words are laid.

My first car was a Mitsubishi Pajero Pinin, it’s like a Pajero but smaller and lighter with just two engine options AFAIK – the 2.0GDI (Petrol, N/A, some 129HP) and the 1.8GDI (Petrol, N/A [some info about some of them being turbo’d], some 120HP). It had an automatic gearbox, the 4 speed kind with overdrive and multiple selectors for traction distribution, but on the 2WD mode it was RWD – and this is important.

You learn a lot by driving a RWD car, but you learn even more by driving a small SUV with important amounts of body-roll that’s also a RWD car with a light rear end. If it’s dry outside and you want to overtake “slalom style” you’ve to always take into account body roll so as not to touch the other guy, if you’re taking a corner a bit faster on a rainy day you should remember that you’ve got rear wheels powering the whole thing, and you also have a light rear end so it’s gonna pop faster than a bottle of Prosecco, but you do learn things about oversteer, how to control the car, how to control a slide and how to generally feel comfy at the wheel of such a car.

I tortured the car, especially but not limited to wet days when I’d take every corner especially hard so my rear would lose grip, in parking lots, on longer trips when I’d always redline it and so on – as a matter of fact, I redlined it pretty much daily since the gearbox would always allow me to do so and it never showed signs of not liking it – and I’m a firm believer in the “cars like to be driven” creed. The car didn’t have modern electronics such as ESP/ASP/ESR/TC or other names for traction control systems, it did have ABS though I disabled it pretty fast since it was too jumpy for my taste and braking at the limit of traction loss was way efficient in my opinion.

The next car I daily’d (and am dailying) is a Skoda Octavia 2 1.6TDI (Diesel, TURBOOOO, 105HP) which is a wonderful car, a perfect daily driver, a safe and easy to drive car.

The Octavia taught me things about how understeer can and will kill me if I’m not careful, how turbo lag is actually awesome, and probably other things that don’t really come to mind right now. The difference between the two cars couldn’t be more obvious, one was manufactured in 2001 while the other in 2009, one is a small SUV while the other is a lower-mid level business sedan for people who couldn’t really afford the Passat but they wanted something really close. One of them is RWD and the other FWD, one is Petrol while the other is a Diesel. If you think about it, they’re really very much different cars in every criteria but the actual differences aren’t to be seen here.

The early 2000s were the ending of a much romanticized period in which we didn’t care about safety (SKINNY A-PILLARS!!!) that much because we considered it to be much more of a drivers’ responsibility to drive safe, not of the car to keep you safe… (this is just my romanticized interpretation)

…and here lies one of the biggest differences in the two cars mentioned: the Pinin had GREAT visibility, like absurdly great visibility, you could look anywhere and almost never would your vision be obstructed by large pillars or big headrests, but this isn’t the difference, the difference was the mindset of people – which in turn led to cars becoming the safety clams that they are today. In the Skoda you don’t have great visibility, there are a lot of moments when you basically “instinct” it because you can’t see something (and this isn’t a good example, the visibility in a Chrysler 300C is infinitely worse and driving such a car was a horrible experience).

A good example regarding the safety-clams cars of today would be this guy I know that got one of the first BMW 4 Series and managed to take down a tree and a concrete lighting pole and not only did he live, he didn’t have much of a scratch on him.

This is why the next car I ended up owning is a 1989 Nissan 200SX – an almost classic car, a drifting icon, a weeaboo’s wet dream and now my dream.

Let’s sort some things out first, most people know the car as a 240SX because of the NFS series, but it goes like this: the 180SX was available only in Japan with the SR20DET (2.0L Petrol, some 250+HP depending on the model no and the CA18DET (1.8L Petrol, some 179HP, the 200SX was available in Europe with the CA18DET and the SR20DET engine, and the 240SX was available in the US with the KA24DE engine (that was not a turbo).

(Unrelated thing that happened while I was writing this: a guy in a Golf 4 tried to ehm, donut right next to my car and then park, he managed to screetch a bit and then ended up fucking up his front bumper on a bigger curb that was there. Karma, bitch.)

It’s not a daily driver by any means, especially because the one I got is what people apparently call a “basic T28 CA18DET” setup which means it’s got a bigger turbo and other supporting mods that take it up to 270-300HP (on a good day, not dyno tested yet). What I was amazed by was how much I ended up learning about this car from a technical point of view in a very short time. This car is a modders dream since it’s extremely easy to increase power without sacrificing too much reliability (that’s not really there to begin with but hey I needed to end the phrase well). After I got it, in a few months I ended up replacing the starter motor, ordering a turbo rebuild kit since the turbo seals leak oil that leads to the car smoking like it’s the 50s, and now the car has another issue – the brake calipers have seized, all of them at the same time. If I were to be talking about the Skoda, all of those issues would cost an impressive amount of money for parts and hours of work, but this being a 90% mechanical car back from an era where things were simpler, most of them were very cheap to buy/fix, and simple enough for me to do. The starter motor took about 10 minutes to take off, take to a shop to refurbish and another 10 to put it back on the car.

It was incredibly simple to install a turbo gauge, just install a T fitting on a line and then run the tubing up into the interior, try doing that on your Golf 6 GTI in under 10 minutes.

I’ll have to admit, you give up on a lot of convenience, safety and general evolution by not getting the latest car models, and it’s easy to understand and approve the act of buying a new Jetta instead of a Skyline, you should buy a new Jetta and then buy a Skyline. One of them will take you wherever you need to go, the other will remind you that you’re human, that you make mistakes and that it’s capable of taking your life if you don’t treat it nicely. Human mortality is a given, but we tend to forget that and I think it makes our lifes a bit more bland because of it.

My red coupe sportscar isn’t running right now, I mean the engine runs fine but the brakes are gone for the moment, and that’s perfectly ok. I didn’t get it thinking it’s a good grocery getter, I got it thinking it’s a nice car that matches some of my criteria (being japanese so rev happy, being RWD, being a coupe and having forced induction) that will run and will break and will be fixed and so on.

Bringing the Nissan home was an interesting affair, a friend drove me and my girlfriend about 180 miles to pick it up and then follow me in case it’s going to breakdown on the highway. I swear I almost never went over 140km/h because I was terrified of it, the sheer power that’s not restricted in any way by electronics meant to keep you safe, the instant throttle response from an age when fly-by-wire didn’t yet exist in mass-market cars and the general road attitude of a car in which you get the feeling that you’re standing with your bum on the road.

On the other side, since we as humans tend to live in the past having such a piece of history is a nice way to keep reminding you of a simpler time (back when I wasn’t even born, THAT simple), and everything inside it just screams 90’s.

The interior shows an era before “Supersize Me” was (such) a thing, so no cupholders for you! The ashtray is much more important than a cupholder. The handbrake is leaning towards you, the driver. No airbags, not needed in a drivers’ car! I romanticize this car too much, I know, but then again I do the same with anything I like, and that’s the beauty of being subjective when loving something.

James May says in one of his audiobooks (can’t remember which one, will update post when I do) that between the differences of having a slow car or a fast one and not having a car vs having one, the latter is much more important. Any car is better than no car, and he’s right because the joy of driving, tinkering and so on doesn’t rely on the latest 7 Series, it relies on anything that has an engine and can be tinkered with.


What’s the point to all of this? I don’t know, I know that I really like cars – this whole post was written while in the car due to a considerable amount of coincidences that took place.

Hosterion – Hosting performant în România

Cu siguranță nu sunt singurul care la ore târzii din noapte își lasă haterul interior să iasă la suprafață și să comenteze haterisme la postările oamenilor. Aseară pe la 2 haterul meu interior își făcea de cap și comenta legat de un plugin LetsEncrypt al unei companii de hosting. De obicei comentariile astea de la cretini ca mine sunt șterse sau lăsate în pace – pentru că sunt două mari modalități de a rezolva problemele astea – ori nu le bagi în seamă, ori le faci să dispară, modalitatea a 3-a e să combați efectiv comentariul. Lucru pe care l-au făcut și cei de la Hosterion.

Înainte de toate, n-am primit nici măcar un leu pentru ce scriu acum, am primit în schimb o zi de acces gratuit la serviciile lor.

Hosterion este o firmă de hosting adresată mai degrabă segmentului superior al pieței de hosting din România, dar prețurile planurilor nu te omoară și încep de la 3€ pe lună, deci servicii și suport premium la prețuri decente (pentru cei care nu știu, una din marile probleme cu găzduirea unui site stă în cât de sictirită e persoana de la suport tehnic când ți-e lumea mai dragă, suport premium înseamnă că persoana aia nu e sictirită). Aflați în Cluj, sunt pe piață din 2004 și recent s-au rebranduit din Elvsoft în Hosterion.

Ca diversitate a produselor oferă cam tot ce ai putea să îți dorești, de la planuri mici de hosting pentru un blog/site de prezentare până la VPS-uri cu putere mare de procesare și hosting specializat pentru Magento.

Toate pachetele de găzduire ale Hosterion oferă stocare pe SSD ceea ce duce la o viteză remarcabil de mare a tuturor operațiilor de la instalarea scripturilor în terminal, până la upload și download.


Aș putea să înșir aici toate specificațiile serviciilor lor dar cu siguranță site-ul lor e mai bun pentru asta, așa că dacă vreți detaliile astea mergeți pe hosterion.ro și dați citire acolo. Au tot ce ați putea să vreți, și mai mult.

Câteva lucruri în mod special sunt de remarcat:

  • Până și cel mai ieftin pachet de găzduire oferă acces prin SSH – trebuie doar să trimiți un ticket la suport și se activează. Nu multe firme oferă acces prin SSH din cauza posibilelor escalări de privilegii care pot avea loc, dar din ce mi s-a spus, sunt protejați pe partea asta destul de bine. Chestiile alea basic de securitate gen logare doar cu RSA sunt în efect, deci pe partea de securitate nu ar trebui să vă faceți griji. În contextul în care ai nevoie de terminal în aproape orice astăzi, treaba asta reprezintă un mare plus. Instalează tu Angular/Laravel pe un shared hosting unde n-ai SSH, npm install nema. N-am avut răbdare să deschid un ticket pentru asta dar am reușit să instalez Django prin modulul de creare aplicație Python din cPanel.
  • Viteze mari și ping mic. ping-hosterionArtemis e serverul pe care mi s-a alocat contul, ping mediu de 10.27ms. Pe upload viteza medie e de 31.6MB/s (fișier de 900MB) și pe download undeva la 60MB/s. Absolut perfect pentru doar 3€ pe lună. (Vorbim totuși de cel mai ieftin pachet de găzduire, nu știu vitezele la pachetele superioare.)
  • Oferă LetsEncrypt prin intermediul unui plugin dezvoltat de ei, conform lor. Mare plus, în ultima perioadă au fost mai multe ocazii în care companiile de găzduire (și din .ro și din .com) au aruncat cu noroi pe LetsEncrypt pentru că le cam fură piața de certificate SSL. De aici pornise și hate-ul meu, dar după ce am văzut mai exact toată treaba nu prea mai am hate deloc, dimpotrivă. (later edit*de aici ca topic, nu ca motiv. E lăudabil faptul că promovează SSL, eram eu de-a dreptul calomnios referitor la pluginul pe care îl prezentau ei.)
  • Am instalat pe host Django, Magento și WordPress – nu e cea mai bună metodă să testezi un pachet de găzduire, dar toate mergeau perfect. Fără nimic pe el Magento s-a încărcat în ~220ms (cu toate cele, nu doar index.php/), și Magento e cunoscut pentru cât de multe resurse înghite – au un pachet specializat pentru găzduire Magento tocmai din motivul ăsta. Din nou, nu e modul ideal în care să testezi un host, n-am de unde să aduc useri și nici n-am de gând să trag cu LOIC în hostul lor oferit gratuit ca să zic ceva. Dacă nu cade cu alea trei pe el atunci vă promit eu că vă ține un WordPress cu >500 unici pe zi.
  • 3€ pe lună e un preț al naibii de mic, atât de mic încât efectiv oricine poate să își facă prezența online, oamenii oferă și email (am ținut un training pe personal branding recent și un punct din prezentare era legat de cât de bine e să ai o adresă gen personal@persoana.ro, ăștia 3€ pe lună + un domeniu reprezintă fix tot ce ai nevoie ca să scapi de adresa aia lungă de mail.) și FTP și cam tot ce ai putea avea nevoie. Nu știu dacă există cineva mai ieftin, n-am stat să fac cercetare de piață dar chiar dacă ar exista tot pe Hosterion îmi pun banii. După ce mi s-a explicat cum funcționează ei am înțeles că sunt una din puținele companii de la noi care încearcă să meargă pe un stil occidental în care serviciile lor trebuie să fie cele mai bune și eficiente, chiar dacă asta înseamnă X bani peste cel mai ieftin competitor.
  • CEO-ul lor și-a rupt din timp să îmi povestească lucruri, și așa am aflat că au și o parte de VPS-uri unmanaged sub egida intoVPS.com. Evident datorită părții cu “unmanaged” sunt mai ieftine decât pachetele CloudManaged de pe Hosterion, dar puteți să vă așteptați la aceeași calitate și personal de suport tehnic foarte ok – fiind aceiași oameni în spate.(Aparent aici o să urmeze ceva oferte noi cu prețuri mai mici și un update la tehnologii deci băgați la bookmarks și stați geană dacă vroiați să cumpărați un VPS zilele astea.)

Alte lucruri demne de menționat ar fi că dezvoltă acum o platformă de billing pentru OpenStack sub numele de fleio.

În concluzie, dacă aveți de schimbat un host în curând – aruncați un ochi și pe la ei că arată tare bine businessul lor. (*almost forgot, oferă migrare gratuită !!!) Even better, tell your friends about it. Până la urmă, de ce ai hosta site-ul tău în Texas când targetul tău e România?

*Chiar n-am fost plătit pentru părere, doar că îmi plac (deja) foarte tare oamenii ăștia. Pe vremuri îmi hostam chestiile la Dreamhost pentru că erau cei mai no-frills easy hosting provider de pe piață (în opinia mea), acum le hostez pe un server dedicat, dar dacă n-aș face asta probabil aș merge la Hosterion. Mi se par echivalentul în mentalitate cu cei de la Namecheap (care sunt în principal specializați pe domenii, dar oferă și host) în sensul că totul este cât mai facil posibil pentru utilizatorul final – de la designul website-ului până la migrarea datelor.

Stop building stuff on sand – the Internet, Linux

You’ve probably heard about the big DNS attack on Dyn’s servers today, and you probably know that it was the main cause of “half the internet” not working properly today.

The attack targeted Dyn’s DNS servers and took down a shitload of websites (well, not really took down, but I’ll explain further along), including Netflix, WSJ, Imgur, Reddit, Spotify, etc. According to CNBC citing Dyn “tens of millions of IP addresses” were sending packets and causing mayhem for the U.S. based company. Continue Reading

Acum și .ro

Printr-o coincidență mi-am amintit de codin.ro, și printr-o coincidență și mai mare toate stelele erau aliniate încât domeniul să fie semi-liber, în sensul că fostul deținător care îl dădea spre folosință unui altuia nu mai avea nevoie de el. Tipul a fost super de gașcă, și aștept să-l cinstesc cum numai moldovenii o fac, pentru că m-a ajutat și a și îndeplinit birocrațiile cretine ale roTLD.

Deci, codin.ro. Adresele de mail rămân aceleași, @codin-moldovanu.com sau @codin.ro – irelevant care domeniu îl alegi.

Back to radio silence.


Sasca Montană

Ceva ceva, concediu. Pe principiul concediile sunt mai frumoase în țară, la sugestia mea și acțiunea mândrii mele am ajuns în vacanță la Sasca Montană ca să vedem Ochiul Beiului din Parcul Național Cheile Nerei.

Aș vrea să nu încep direct cu ceva negativ dar efectiv nu pot. Am condus 13 ore și 750km până aici și ultima sută de kilometri a fost groaznică, un drum plin de gropi și fără asfalt pe alocuri – și dacă nu știți cât de îngrozitor este să conduci pe pământ semi-bătătorit în fel de fel de forme cu geometrie variată, atunci mă bucur pentru voi – eu uitasem că există locuri în țară unde nu există drumuri asfaltate.

Problema e că mergi pe drumul ăla și parcă se ține inima de cutia toracică cu toate brațele ei imaginare și scrâșnește din dinți la fiecare groapă pe care nu reușești să o eviți și la toate cele 2000 vibrații pe minut cauzate de denivelările drumului cu geometrie variabilă îți plânge sufletul când auzi amortizoarele cum nu apucă să se întoarcă în poziția inițială și cauciucurile lovesc asfaltul de parcă vor să boxeze fiecare bucată de bitum mai ridicată decât cea precedentă. Groaznic. După 20 de km o să ajungi și în Sasca Montană, unde drumurile sunt mai bune, dar să nu ne facem iluzii.

Partea frumoasă a comunei/județului există totuși, și e neasfaltată de natură.

Ochiu Bei jpg

Ăsta este Ochiul Beiului, e un mic lac în sânul Parcului Național Cheile Nerei. Despe cum să ajungi aici nu o să scriu, e destul de ușor, o să menționez totuși că poți face câțiva km cu mașina (dacă ambreiajul tău e total ok și nu pe punctul de a deveni istorie) până la un Camping urmând ca de acolo să mergi pe jos. În total cam 6.5km de parcurs de jos de la parcare până la Ochi, 13km în total. Ca să poți face o poză ca cea de mai sus e recomandat să te descalți și să treci prin 10 metri de apă rece, poți încerca să eviți asta – dar nu-i haios așa.

Ochiul Bei Cascada jpg

Asta e cascada aflată fix lângă Ochiul Beiului. E faină și ea, obiectivul meu de 18-55 nu mai e atât de fain.

raul bei jpg

Locurile îs frumoase chiar dacă ești nevoit să asculți Radio Serbia.

O să scriu altă dată și despre cum poți să furi 300.000RON și cum poți irosi bugete locale, dar nu acum.

Să vă-ntorc metabolismele

Postarea asta are ca scop întoarcerea pe dos a metabolismelor cât mai multor persoane, fără discrimnare, și aici o să fac referire la politicieni, persoane publice, cartofi androgini și Olivia Steer. O să încerc să duc hate-ul la rangul de artă prin ce o să fac aici, și o să înjur, dacă chestia asta e deal-breaker pentru tine, cu atât mai bine.

Continue Reading

KISS – Sever Security

KISS, as in Keep It Short, Simple is an acronym that I learned a few years ago yet it’s one of the best way to describe how almost anything should work. I’ll talk a bit about how to have a secure server (or VPS, if you’re into that kind of thing) and avoid any nasty chinese h4x0rs trying to login using root as a username.

I’ll go about it in layers, from passive to active and from integrated to dedicated. I use Webmin/Virtualmin and Debian Jessie on my server, so some parts won’t apply to you if your configuration is different, but others will.

Continue Reading