:::: MENU ::::

How I store knowledge…

…and you probably shouldn’t, because I ended up here after a very long journey trying to figure out how I can also take notes, be productive and stop forgetting things.

I’ve been playing and working in IT for more than half of my life now, and given how the domain evolves at a blistering pace it’s only a matter of time until you start to drown in information and forgetting things, it’s not ideal to say the least.

I’ll spare you the details of everything I tried and just say that for me the best way of storing information so far has proven to be the combination between pen/mechanical pencil + paper and a lightly customized Obsidian.

I’ve stolen tips from a lot of folks, one that I feel made an impact in productivity and serotonin was Adam Savage’s rant on making lists, and after trying it I can wholeheartedly say he was on to something.

My initial incursion into making everything a list

I’m sorry that I can’t find the place where Adam showed this, but I’ll update this post with a source after I finish my very much needed holiday.

The main thing was to make lists flexible so you can actually track progress instead of large tasks. So you’d have a more general task of “Fix The Thing” with one box filled halfway, and four subtasks out of which 2 are fully filled and 2 unfilled. I felt this was really useful from a mental standpoint to see I’m not stagnating.

Apart from lists, my notebook contains a ton of fleeting ideas, stuff that I know I want to have written and eventually get to – and this is where Obsidian shines and allows me to have a system in place.

I try to look through my notebook at least once a week and manually add to Obsidian whatever note I feel is important (a few days after I took it), and the same for projects that are larger in scope that I created that sort of dashboard for in the notebook, I tend to use the pen and paper if I’m not at a computer most of the times.

On to Obsidian

The very short intro is that Obsidian is a note taking app that loves Markdown and Open Source and is extremely customizable, you can pay them for storage or you can store stuff in a git repo (which is also how I’m using it on iOS using Working Copy).

You’ll hear a lot of folks talking about Zettelkasten but that just didn’t work for me, my brain works like those people say but the interface just doesn’t map correctly, so after a long while of enduring that pain I set to fix my system and adapt it to how my brain can work.

My Obsidian Setup

The first thing I see when I open Obsidian on any device. 

First of all I’m using the Homepage plugin to always show this sort of dashboard I made when starting the app, it’s insanely useful for the type of setup I have.

The top part of the screen has two buttons (Buttons plugin) with defined actions to create a new note with a specified template type in a specific folder, so a fleeting idea goes in one folder while a meeting note goes into another.

The ToDo part is using the Todoist Plugin to sync whatever tasks I have there to this page, I’m still a bit meh about using Todoist but I’m still giving it a try.

The next two parts are using the Dataview plugin to create views of whatever you want, in my case it looks for stuff in folders and sorts them.

In the bottom of the dashboard I have a helper toggle where I store code for the buttons so they look sleeker and I can use a shortcode for them.

For the templates I use the Templater plugin and store the files in a separate folder, and finally my folder structure looks like below:

The most vague and useless notes transcribed from the notebook will go straight into the archive and contain tags (#topic) so I can easily search for them later, the rest of the notes are fleeting or meeting, and weekly I go through the fleeting ones and either move them into a project of their own or into the icebox, sometimes a fleeting note will just go straight into the archive if it’s more of a information note instead of a “maybe actively create this thing” type of note.

I’m also using the Kanban plugin to move stuff from the agenda into projects, my system says that every project has its own dashboard page, and some have a Kanban as well.

This is what mostly works for me, and I strongly encourage you to not just try using one system or the other but just steal and adapt ideas from everywhere into something useful for you.


Mi-a ieșit un prost în cale…

…sau asta e impresia pe care mi-au lăsat-o vorbele sale.

Vorbesc de primarul Constanței, Vergil Chițac – primar pe care îl consider prost, și ca de obicei îmi argumentez părerea mai jos. În apărarea mea am zis și de Făgădău lucruri, deci n-are legătură cu o culoare anume.

Am citit articolul acesta în care mirificul non-concitadin (pentru că locuiește în alt oraș decât cel pe care îl “conduce”) ne spune lucruri, printre care “să avem încredere”, orbește.

Articolul ne spune că acesta s-a întâlnit la sfârșitul fiecări săptămâni din luna ce a trecut cu reprezentanții asociaților de proprietari din Constanța cu care

 edilul a stabilit constituirea unor grupuri de lucru, sub forma unor comitete, care să ajute municipalitatea să pună în practică obiectivele comune ce ţin de bunul mers al cartierului şi per ansamblu al întregului oraş.

Probabil la ședința asta nu au ajuns persoanele care locuiesc în jurul Bulevardului Alexandru Lăpușneanu, Bulevard pe care a decis să se radă orice loc de parcare existent, fără să existe o soluție măcar vizibilă într-un viitor relativ apropriat – mai la rahat cu voi și mașinile voastre supraimpozitate. (În continare sunt dispus să dau suta de lei oricui îmi arată unde parchează domnul Chițac în Eforie la el acasă, o bagă-n garaj sau o lasă pe margine?)

Mai departe, inepțiile continuă!

Am demarat elaborarea unui proiect de recompensare a asociaţiilor de proprietari pentru colectarea selectivă şi pentru întreţinerea spaţiilor verzi.

Noi nu avem infrastructura pentru reciclare și totuși primarul evident nu știe asta, pentru că în drumul său spre Primărie pe Șoseaua Mangaliei -> Bld. 1 Mai -> Str. Traian nu are cum să vadă orașul ăsta. Într-una din zonele Constanței am numărat 10 tonete de reciclare (9, una era răsturnată) la ..trei cartiere de blocuri, mii de oameni. Cât despre întreținerea spațiilor verzi – pentru care văd foarte multă vorbăraie în ultima perioadă – da’ nu vrem să ne pese și nouă puțin de asfaltul de pe jos, trotuare, copaci și alte alea? Tot eu rău.

Continuăm! Aveți încredere!

Luăm în calcul plata unor prime pentru fiecare asociaţie ce îşi îndeplineşte obiectivele de reciclare, aşa cum au fost stabilite la nivelul întregii comunităţi europene din care facem parte.

Ca fapt divers, obiectivele de reciclare pe care el nu le menționează pentru că nu le cunoaște sunt de 55% până în 2025, asta în contextul în care paritatea între tomberoanele de deșeuri menajere și deșeuri reciclabile este de 1 la 6 (numere scoase din burtă pe baza analizei a 2 ghene de gunoi).

Plata unor prime? De ce? De când liberalii o ard socialist?

Totuși motivul principal pentru care îl acuz pe domnul Chițac de prostie e următorul:

Sumele de bani vor putea fi exclusiv folosite pentru îmbunătăţirea spaţiilor de folosinţă comună ale asociaţiei. Pentru întreţinerea spaţiilor verzi vom oferi prime în vederea achiziţionării celor necesare desfăşurării acestei activităţi.

Primele respective vor putea fi folosite “exclusiv” pentru dat cu coasa, udat pe jos și pus panseluțe, ar fi superb dacă n-ar fi de fapt subvenționare din banii tuturor către asociațiile care separă hârtia de plastic. Stai la casă? Muie.

Totuși nu asta e prostia, prostia e că “vom oferi prime în vederea achiziționării celor necesare desfășurării acestei activități” – adică o să fim fix niște socialiști proști și bătuți în cap, niște marțafoi după cum spunea doamna administrator al orașului Felicia Ovanesian vorbind despre un coleg de-al său.

Chestia asta nu aduce niciun plus valoare orașului, firmelor din oraș sau oricui, trecând peste socialismul ideii, dacă banii respectiv ar fi putut fi folosiți “exclusiv pentru achiziționarea de servicii specifice îngrijirii spațiilor verzi” – atunci ar fi fost o investiție în firmele din orașul Constanța, dar nu – noi suntem proști până la capăt și regurgităm o idee molfăită în scârbă în speranța că proștii vor înghiți din nou.

Nu înghițim.


UGSI2DPDIT – Partea 2-a – Unelte

Ok, să începem cu începutul – sculele și sistemul. Preferința personală e Linux dar o să scriu totul aici pentru Windows, strict pentru a fi mai ușor (și în principiu se poate aplica foarte ușor tot ce e aici și pentru Linux).

Uneltele

  • Visual Studio Code – un editor de text versatil și eficient
  • Git – o unealtă pentru versionare (un fel de backup și stocare pentru codul pe care îl scriem)
  • Terminal/Command Prompt/Powershell – o interfață text care ne permite să interacționăm cu calculatorul
  • Python 3 – un limbaj de programare (și mai exact un interpretator pentru codul scris în limbajul acesta) – în timpul instalării o să aveți un prompt cu “ADD TO PATH”, alegeți opțiunea aceea.

Click pe fiecare dintre cele 3, descărcați și instalați, apoi reveniți aici pentru a ne acomoda cu fiecare dintre ele.

Visual Studio Code

În primă fază când pornim editorul o să vedem imaginea de mai jos, unde vom da click în partea dreapta pe “Install support for …”, urmat de click pe “Install” în dreptul lui Python – în bara din stânga care apare după primul click.

De aici putem crea un fișier nou cu un click pe “New File”, apoi vrem să îi spunem editorului că vrem să scriem cod in Python cu un click in dreapta jos pe “Plain Text”, urmând să completăm în câmpul ce apare “Pyth” și enter, pentru că avem un autocomplete acolo care ne face viața mai ușoară. Apoi putem să dăm un click pe Explorer în lista din stânga, loc de unde vedem ce alte fișiere mai avem în folderul în care lucrăm.

Shortcut-uri utile

Ok, mouse-ul e foarte ineficient în general când lucrăm cu un calculator, dar e mult mai intuitiv – mai departe o să înșir niște shortcut-uri foarte utile pentru parcursul ăsta.

CTRL+C -> COPY (Copiază text)
CTRL+P -> PASTE (Lipește text)
CTRL+SĂGEATĂ STÂNGA/DREAPTA (Sari la sfârșitul/începutul cuvântului)
SHIFT+SĂGEATĂ STÂNGA/DREAPTA/SUS/JOS (Selectează text, câteva litere sau multiple linii)
CTRL+SHIFT+SĂGEATĂ STÂNGA/DREAPTA/SUS/JOS (Selectează text, în principal cuvinte/linii)
CTRL+X -> CUT (Taie text dintr-un loc pentru a-l lipi în alt loc)
CTRL+S -> SAVE (Salvează fișierul)

Spre exemplu dacă aș vrea să selectez un cuvânt și să îl copiez aș folosi CTRL+SĂGEATĂ STÂNGA pentru a ajunge cu cursorul la el, apoi aș folosi CTRL+SHIFT+SĂGEATĂ STÂNGA pentru a-l selecta, iar în cele din urmă CTRL+C pentru a-l copia.

Ok, acum că am scos asta din ecuație să continuăm.

Python

Python este un limbaj de programare interpretat (spre deosebire de cele compilate), adică avem nevoie de interpretatorul Python instalat pe mașină pentru a rula codul (limbajele compilate nu au nevoie de un interpretator și le poți rula cu un simplu binar – cum ar fi .exe).

În următoarea parte o să intrăm în detaliile programării, pentru moment ar trebui să avem un ecran gol, editorul știe că vrem să scriem Python (putem verifica în dreapta jos dacă scrie “Python” în loc de “Plain Text”) și știm câteva shortcut-uri utile.

Scrieți (nu copiați) în editor print("Salut patroane!") și apoi apăsați CTRL+S pentru a salva undeva un fișier cu numele ceva (de preferat într-un folder gen C:/learning/ pe care îl puteți crea direct din ecranul de salvare).

Acum putem să dăm click pe butonul “Play” din dreapta sus, un terminal se va deschide în partea de jos și ‘programul’ va rula, prima linie cu săgeată din terminal ne arată cum am rula programul folosind terminalul (python C:/Users/numeuser/ceva.py, practic python si apoi calea către fișierul pe care python să îl citească). Dacă dăm click în terminal și apăsăm săgeata în sus, vom avea ultima linie rulată din nou afișată – putem să apăsăm Enter și comanda va rula din nou (spunând “Salut patroane!” din nou).

Pe linia următoare vedem rezultatul a ce am scris. Felicitări, ai scris prima linie de Python care a avut ca scop salutarea sinelui!Acum că avem un fișier Python putem să trecem la următoarele două unelte:

Git și Terminal/Cmd/Powershell

Git este o unealtă care ne permite să salvăm codul pe care lucrăm, și să păstrăm un istoric al modificărilor asupra sa, astfel încât dacă peste 3 versiuni ceva nu mai funcționează – ne putem uita în istoric, sau sări direct la momentul de acum 3 versiuni când totul era în regulă, de asemenea ne permite să lucrăm în echipe pe același cod fără să ne suprapunem munca. Toate la timpul lor.

Dacă deschidem un PowerShell și navigăm în directorul unde am salvat fișierul (calea subliniată din exemplul de mai sus – o să difere la voi) folosind cd <CALE-AICI> și Enter vom putea scrie

git init pentru inițializarea unui repository (un fel de cutie care ne va ține codul) iar apoi git add ceva.py pentru a adăuga fișierul într-un commit – echivalentul unei modificări salvate. Dacă scriem git status Git ne va arăta ce modificări au fost marcate pentru salvare – odată ce avem fișierul dorit dăm comanda git commit -m "<MESAJUL DESCRIPTIV AL MODIFICĂRII>" și apăsăm Enter.

Modificarea a fost acum salvată/înregistrată (local, doar pe calculatorul nostru, în “episoadele” următoare o să le urcăm pe GitHub și o să vorbim și despre alte feature-uri ale sale), putem să vedem istoricul modificărilor folosind git log. Aveți un exemplu mai jos.

Ok, acum ar trebui să aveți instalat Python, Visual Studio Code, Git și să aveți o vagă idee despre ce face fiecare dintre ele.

Încă n-am făcut Patreonul, e ok, bani de bere mai târziu – dar aștept comentarii și înjurături.


Un ghid subiectiv în 20 de părți despre IT – Partea 1

Pentru că m-am săturat să văd mulți păcălici cum iau bani de la oameni ca să devină “IT-iști” m-am hotărât să fac eu asta minus partea în care vă iau obligat-forțat banii, ținând cont că momentan am câteva ore în plus libere pe zi(hahahaha asta scriam acum vreo doi ani, de atunci stă draftul ăsta nepublicat). Tot ce urmează e un ghid subiectiv, construit după imaginea, imaginația și experiența mea, și nu trebuie urmărit foarte strict și nici nu se pretinde a fi un ghid exact, științific sau util.

Totul o să fie moca, pentru că altfel ar fi degeaba, în schimb o să am un buton să dați de-o bere dacă vă ajută ce găsiți aici.

Ca un mic disclaimer: n-am făcut matematică mai avansată decât a = b + c, n-am făcut o facultate în domeniu, dimpotrivă, am absolvit un liceu umanist și am plecat spre Facultatea de Drept – înainte să îmi dau seama că nu-i de mine (sau să mă lovească scârba).

În primul rând trebuie să discutăm despre ce înseamnă IT-ul mai exact – și trebuie să știi că există multe subdomenii, și dintre ele o să amintesc foarte superficial:

  • programare
  • infrastructură
  • rețelistică
  • support

sau combinații de 4 luate câte vreți.

Programare

În partea asta te poți aștepta să fii un code-monkey – să scrii cod toată ziua bună ziua în diverse limbaje (la întrebarea “ce limbaj ar trebui să învăț” revenim mai târziu), dar și aici avem câteva sub-domenii din care o să amintesc partea de frontend și partea de backend. În principiu dacă ai un ochi pentru design ar fi ok să mergi spre front-end, partea de programare care ține de display/UI și aranjat lucruri frumos în pagină, nu sunt un mare fan dar e ok să ai o vagă idee despre cum să așezi niște lucruri în pagină. Tehnologiile foarte des întâlnite aici sunt HTML/CSS/PHP/Javascript și ca framework-uri o să întâlnești Vue/React/Laravel/Bootstrap. Nu o să intru în detalii (încă), dar un search rapid pe Google vă lămurește ce-i cu fiecare dintre ele.

Partea de backend e locul unde găsim mai multă logică și mai puține impresii despre cum arată ceva, se ocupă de logica efectivă a unui website/aplicații/website – partea în care introducem date, le verificăm, arătăm o anume imagine utilizatorului, etc. Aici ai șanse la fel de mari ca mai sus să găsești tehnologii precum Javascript cu frameworkurile sale cele mai folosite – Vue/React, dar și altele precum Python, Go, Ruby etc.

Infrastructură

Aici o să fie niște diferențe majore în funcție de tipul de infrastructură (on-premise, adică ai servere fizice într-o cameră versus Cloud – adică ai servere virtuale/fizice undeva în dormitorul lui Jeff Bezos), în același timp intrăm într-o zonă mai vag definită, dar de principiu aici intră totul de la a decide de câte servere ai nevoie, la cât spațiu de stocare ai nevoie pentru ceva, până la a crea mașinile (serverele) respective, administrarea lor, orchestrarea, update-urile, securitatea, stabilitatea, arhitectura (vreau două servere în clădirea asta și două servere în clădirea de pe cealaltă parte a globului), etc. În zona asta găsim (câteodată) iar programare dar mai light – sub formă de scripturi în principal (bucăți mici de cod care fac lucruri specifice pentru a face viața mai ușoară, și serverele mai stabile/impactul mai mic asupra clienților în caz de probleme), de cele mai multe ori vei scrie cod pentru a completa anumite unelte, dar în realitate nu este “cod” ci o listă de instrucțiuni pentru programele care orchestrează serverele. Știu că pare mult/complicat/complex, dar răbdare și ajungem să vă arăt și ce înseamnă fiecare chestie de aici.

Rețelistică

Se ocupă de interconectarea sistemelor sub orice formă ar fi ea – de la WiFi până la cabluri, routere, switchuri, datacentere. Mai puțin întâlnită în Cloud (datorită unor unelte mai specifice cloud-ului) dar principiile rămân aceleași și sunt bine de știut (sunt multe, nu le înșir, ajungem mai târziu la părțile de care ne pasă).

Support

Foarte foarte important e să poți să ajuți clienții cu toate probleme pe care le vor avea inevitabil – oamenii de aici sunt eroii din linia întâi, sunt maeștri ai tuturor artelor, de la comunicat cu clientul până la rezolvat probleme de complexitate variabilă  – de la o problemă reală a produsului până la o problemă de ne-găsire a unei opțiuni într-un meniu. În principiu programarea lipsește din domeniu dar foarte mulți oameni din zona asta își scriu scripturi pentru a-și face viața mai ușoară.

Acum, pragmatic vorbind – indiferent în care domeniu o să ajungi vei regăsi bucăți din celelalte în el, fie că vorbim de rețelistică în infrastructură sau suport în programare – în mod ideal nu s-ar întâmpla dar idealul nu există.

Ce limbaj ar trebui să învăț?

Nu ar trebui să înveți un limbaj în sine – diferențele între limbaje sunt minore, logica în sine rămâne aceeași, așa că ar trebui să înveți un limbaj de programare în primă fază doar pentru a te obișnui cu sintaxa (modul de scriere al codului, cuvintele folosite pentru a-i spune calculatorului să facă ceva anume), sintaxă care mai târziu poate fi aplicată în orice alt limbaj de programare. Pentru început o să recomand să înveți Python 3, și asta doar pentru că e foarte ușor de folosit și o să îți dea un boost de încredere de care vei avea mare nevoie. Resurse pe care le recomand sunt “Python Crash Course, 2nd Edition” (Eric Matthes), video-ul acesta de la freeCodeCamp.org. Pe HumbleBundle.com ocazional găsiți pachete cu cărți de la NoStarchPress (cei care au publicat cartea de care spun mai sus) pentru sume foarte mici ($1-$5), sau mna – metodele mai clasice.

Sfaturi utile

Nu te da bătut, nu-ți pierde încrederea, și când se întâmplă asta caută ajutor pe forumuri, pe Google, prieteni, GitHub, absolut oriunde, toți avem întrebări cretine și devenim mai puțin cretini după ce aflăm răspunsul, toată lumea trece prin asta și e absolut normal. Dacă perseverezi o să ajungi unde vrei, și în ciuda a ceea ce spun unii – chiar oricine poate să programeze fie că vorbim de o automatizare de o linie sau un website personal.

Cumva aș vrea să transform chestia asta într-un curs mai lung, puțin mai organizat în care ne ocupăm de tot de la scrierea unui website până la punerea lui online undeva, așa am putea să trecem prin partea de programare, infrastructură, rețelistică și să existe și un exemplu real cu toate cele. Nu o să fie îndeajuns pentru un job în IT, dar ar trebui să fie îndeajuns pentru a-ți deschide apetitul, mai departe practica individuală, proiectele personale și skill-urile de Google-Fu o să facă diferența între job și no-job.


Fixing the non-functional brightness keys on Linux

So I’ve gone again and installed Sway after about 6 months of using KDE and once again I’ve hit the same problem of the XF86MonBrightnessUp/Down keys not being registered at all when trying to look at the with xev or wev, after a bit of searching I’ve found something – using acpi events directly is a good substitute.

You’ll need to install acpid and acpi_listen for your distro of choice, enable and start the acpid service and then you can proceed to use acpi_listen and see what event is registered when pressing the Brightness Up/Down keys – afterwards just create a file in /etc/acpi/events/event-name with the following contents (replacing the video/brightnessdown.BRTDN as appropriate):

event=video/brightnessdown.BRTDN
action=$(light -s sysfs/backlight/intel_backlight -U 10)

Do that for both buttons, restart the acpid service and you’re done, the buttons will work now.



I like old stuff

and it’s not that I just like old stuff, I find old stuff to be better in certain ways – so much so that in many situations I’d pick something older than a new off the shelf product.

Just today I bought an X201 ThinkPad – firstly because it was a very good price, but most of all because it’s an older ThinkPad and these things have a certain reputation about being tough as nails. Up until a few weeks ago my main laptop was a X240 ThinkPad – and that laptop was/is great, despite the purists not enjoying the touchpad buttons, it’s a really great laptop that’s more than capable to keep up with recently launched laptops in terms of looks and performance. Well that laptop is now living a cozy life with my girlfriend, so I was in the search for the next laptop I’ll abuse for a while.

I looked at KDE Slimbooks, Macbook Airs (they really look nice), some Acers and other normal things, but I wasn’t really willing to hand over the money for any of those, it didn’t seem like it’s worth the hassle to pay so much for a machine that’s a pain to upgrade, and possibly flimsy as hell. Luckily the opportunity arose that I could buy this X201 from work so my search suddenly came to a halt, and I was set on getting it. Didn’t really care about the specs, at this point in time anything you buy will be capable of doing basically anything you need to do – so buying a new laptop isn’t the best idea generally speaking. This thing has an i5 from the 1st generation and come tomorrow it’ll also have a 240GB SSD as well. You can watch movies and you can work on it, that’s everything you need.

Now, on to why I like this laptop. It isn’t made to be thin, isn’t made to be light, so really it’s made to be useful and to get shit done. The keyboard isn’t some slim profile butterfly force feedback insular glowstick piece of crap, it’s a normal keyboard, closer to the one you have on your desktop right now – or quite possibly a lot better than it, I know it’s better than the keyboard I have at the workplace. The screen is small and not quite 16:9 because it was a better time, back when screen real estate wasn’t meant to accommodate movies, and because of the combination between a small screen and a 4:3(?) screen ratio – it’s extremely efficient and you can basically use this anywhere without pulling out a 17″ monster of a laptop to quickly write something or remote into another PC. It feels sturdy, I can find parts for it and I can replace basically anything with a Phillips screwdriver and some patience. Now go out there and look for X201s and enjoy the 4:3 life.

Initially I really wanted to say this about cars as well, but I’m not sure I can objectively say that. What I can say is you can fix your car if it’s a bit older than you could your brand new G20 BMW.

 

So yeah, you don’t need a lot nowadays, basically everything has more power than you could really need in day to day tasks.


Cars

Unlike a lot of fellows in other places, my dad didn’t have a ’70 Plymouth Cuda with a .426inch Hemi engine that was just waiting to be restored that inspired my love for cars, instead my father like most of the fathers in my generation drove communist era cars followed by older european cars after the so called democracy set it. I tend to believe the petrol in my blood comes from my mother whom loved the ’79 Civics (EB series, the first generation of Civics) so much that she and my father actually owned two of them.

Of course, I grew up with the Need For Speed series and Fast&Furious movies (which, weirdly, I didn’t especially enjoy except for the general action genre embedded in them), but of those two – the first one touched me and instilled something in me that I’d find out years later about. I didn’t enjoy ricing out cars, but I did it in the game because hey who doesn’t love a Vertex body kit on a Celica?

Years passed and I still enjoyed driving games, especially the simulator type, and then the moment to get my drivers’ license came, and I did so successfully after taking classes from a Police Officer who was also a driving instructor, and that came in really handy because you drive a whole lot different when “I got to get to the precinct now” is the way the words are laid.

My first car was a Mitsubishi Pajero Pinin, it’s like a Pajero but smaller and lighter with just two engine options AFAIK – the 2.0GDI (Petrol, N/A, some 129HP) and the 1.8GDI (Petrol, N/A [some info about some of them being turbo’d], some 120HP). It had an automatic gearbox, the 4 speed kind with overdrive and multiple selectors for traction distribution, but on the 2WD mode it was RWD – and this is important.

You learn a lot by driving a RWD car, but you learn even more by driving a small SUV with important amounts of body-roll that’s also a RWD car with a light rear end. If it’s dry outside and you want to overtake “slalom style” you’ve to always take into account body roll so as not to touch the other guy, if you’re taking a corner a bit faster on a rainy day you should remember that you’ve got rear wheels powering the whole thing, and you also have a light rear end so it’s gonna pop faster than a bottle of Prosecco, but you do learn things about oversteer, how to control the car, how to control a slide and how to generally feel comfy at the wheel of such a car.

I tortured the car, especially but not limited to wet days when I’d take every corner especially hard so my rear would lose grip, in parking lots, on longer trips when I’d always redline it and so on – as a matter of fact, I redlined it pretty much daily since the gearbox would always allow me to do so and it never showed signs of not liking it – and I’m a firm believer in the “cars like to be driven” creed. The car didn’t have modern electronics such as ESP/ASP/ESR/TC or other names for traction control systems, it did have ABS though I disabled it pretty fast since it was too jumpy for my taste and braking at the limit of traction loss was way efficient in my opinion.

The next car I daily’d (and am dailying) is a Skoda Octavia 2 1.6TDI (Diesel, TURBOOOO, 105HP) which is a wonderful car, a perfect daily driver, a safe and easy to drive car.

The Octavia taught me things about how understeer can and will kill me if I’m not careful, how turbo lag is actually awesome, and probably other things that don’t really come to mind right now. The difference between the two cars couldn’t be more obvious, one was manufactured in 2001 while the other in 2009, one is a small SUV while the other is a lower-mid level business sedan for people who couldn’t really afford the Passat but they wanted something really close. One of them is RWD and the other FWD, one is Petrol while the other is a Diesel. If you think about it, they’re really very much different cars in every criteria but the actual differences aren’t to be seen here.

The early 2000s were the ending of a much romanticized period in which we didn’t care about safety (SKINNY A-PILLARS!!!) that much because we considered it to be much more of a drivers’ responsibility to drive safe, not of the car to keep you safe… (this is just my romanticized interpretation)

…and here lies one of the biggest differences in the two cars mentioned: the Pinin had GREAT visibility, like absurdly great visibility, you could look anywhere and almost never would your vision be obstructed by large pillars or big headrests, but this isn’t the difference, the difference was the mindset of people – which in turn led to cars becoming the safety clams that they are today. In the Skoda you don’t have great visibility, there are a lot of moments when you basically “instinct” it because you can’t see something (and this isn’t a good example, the visibility in a Chrysler 300C is infinitely worse and driving such a car was a horrible experience).

A good example regarding the safety-clams cars of today would be this guy I know that got one of the first BMW 4 Series and managed to take down a tree and a concrete lighting pole and not only did he live, he didn’t have much of a scratch on him.

This is why the next car I ended up owning is a 1989 Nissan 200SX – an almost classic car, a drifting icon, a weeaboo’s wet dream and now my dream.

Let’s sort some things out first, most people know the car as a 240SX because of the NFS series, but it goes like this: the 180SX was available only in Japan with the SR20DET (2.0L Petrol, some 250+HP depending on the model no and the CA18DET (1.8L Petrol, some 179HP, the 200SX was available in Europe with the CA18DET and the SR20DET engine, and the 240SX was available in the US with the KA24DE engine (that was not a turbo).

(Unrelated thing that happened while I was writing this: a guy in a Golf 4 tried to ehm, donut right next to my car and then park, he managed to screetch a bit and then ended up fucking up his front bumper on a bigger curb that was there. Karma, bitch.)

It’s not a daily driver by any means, especially because the one I got is what people apparently call a “basic T28 CA18DET” setup which means it’s got a bigger turbo and other supporting mods that take it up to 270-300HP (on a good day, not dyno tested yet). What I was amazed by was how much I ended up learning about this car from a technical point of view in a very short time. This car is a modders dream since it’s extremely easy to increase power without sacrificing too much reliability (that’s not really there to begin with but hey I needed to end the phrase well). After I got it, in a few months I ended up replacing the starter motor, ordering a turbo rebuild kit since the turbo seals leak oil that leads to the car smoking like it’s the 50s, and now the car has another issue – the brake calipers have seized, all of them at the same time. If I were to be talking about the Skoda, all of those issues would cost an impressive amount of money for parts and hours of work, but this being a 90% mechanical car back from an era where things were simpler, most of them were very cheap to buy/fix, and simple enough for me to do. The starter motor took about 10 minutes to take off, take to a shop to refurbish and another 10 to put it back on the car.

It was incredibly simple to install a turbo gauge, just install a T fitting on a line and then run the tubing up into the interior, try doing that on your Golf 6 GTI in under 10 minutes.

I’ll have to admit, you give up on a lot of convenience, safety and general evolution by not getting the latest car models, and it’s easy to understand and approve the act of buying a new Jetta instead of a Skyline, you should buy a new Jetta and then buy a Skyline. One of them will take you wherever you need to go, the other will remind you that you’re human, that you make mistakes and that it’s capable of taking your life if you don’t treat it nicely. Human mortality is a given, but we tend to forget that and I think it makes our lifes a bit more bland because of it.

My red coupe sportscar isn’t running right now, I mean the engine runs fine but the brakes are gone for the moment, and that’s perfectly ok. I didn’t get it thinking it’s a good grocery getter, I got it thinking it’s a nice car that matches some of my criteria (being japanese so rev happy, being RWD, being a coupe and having forced induction) that will run and will break and will be fixed and so on.

Bringing the Nissan home was an interesting affair, a friend drove me and my girlfriend about 180 miles to pick it up and then follow me in case it’s going to breakdown on the highway. I swear I almost never went over 140km/h because I was terrified of it, the sheer power that’s not restricted in any way by electronics meant to keep you safe, the instant throttle response from an age when fly-by-wire didn’t yet exist in mass-market cars and the general road attitude of a car in which you get the feeling that you’re standing with your bum on the road.

On the other side, since we as humans tend to live in the past having such a piece of history is a nice way to keep reminding you of a simpler time (back when I wasn’t even born, THAT simple), and everything inside it just screams 90’s.

The interior shows an era before “Supersize Me” was (such) a thing, so no cupholders for you! The ashtray is much more important than a cupholder. The handbrake is leaning towards you, the driver. No airbags, not needed in a drivers’ car! I romanticize this car too much, I know, but then again I do the same with anything I like, and that’s the beauty of being subjective when loving something.

James May says in one of his audiobooks (can’t remember which one, will update post when I do) that between the differences of having a slow car or a fast one and not having a car vs having one, the latter is much more important. Any car is better than no car, and he’s right because the joy of driving, tinkering and so on doesn’t rely on the latest 7 Series, it relies on anything that has an engine and can be tinkered with.

 

What’s the point to all of this? I don’t know, I know that I really like cars – this whole post was written while in the car due to a considerable amount of coincidences that took place.


Hosterion – Hosting performant în România

Cu siguranță nu sunt singurul care la ore târzii din noapte își lasă haterul interior să iasă la suprafață și să comenteze haterisme la postările oamenilor. Aseară pe la 2 haterul meu interior își făcea de cap și comenta legat de un plugin LetsEncrypt al unei companii de hosting. De obicei comentariile astea de la cretini ca mine sunt șterse sau lăsate în pace – pentru că sunt două mari modalități de a rezolva problemele astea – ori nu le bagi în seamă, ori le faci să dispară, modalitatea a 3-a e să combați efectiv comentariul. Lucru pe care l-au făcut și cei de la Hosterion.

Înainte de toate, n-am primit nici măcar un leu pentru ce scriu acum, am primit în schimb o zi de acces gratuit la serviciile lor.

Hosterion este o firmă de hosting adresată mai degrabă segmentului superior al pieței de hosting din România, dar prețurile planurilor nu te omoară și încep de la 3€ pe lună, deci servicii și suport premium la prețuri decente (pentru cei care nu știu, una din marile probleme cu găzduirea unui site stă în cât de sictirită e persoana de la suport tehnic când ți-e lumea mai dragă, suport premium înseamnă că persoana aia nu e sictirită). Aflați în Cluj, sunt pe piață din 2004 și recent s-au rebranduit din Elvsoft în Hosterion.

Ca diversitate a produselor oferă cam tot ce ai putea să îți dorești, de la planuri mici de hosting pentru un blog/site de prezentare până la VPS-uri cu putere mare de procesare și hosting specializat pentru Magento.

Toate pachetele de găzduire ale Hosterion oferă stocare pe SSD ceea ce duce la o viteză remarcabil de mare a tuturor operațiilor de la instalarea scripturilor în terminal, până la upload și download.

Păreri

Aș putea să înșir aici toate specificațiile serviciilor lor dar cu siguranță site-ul lor e mai bun pentru asta, așa că dacă vreți detaliile astea mergeți pe hosterion.ro și dați citire acolo. Au tot ce ați putea să vreți, și mai mult.

Câteva lucruri în mod special sunt de remarcat:

  • Până și cel mai ieftin pachet de găzduire oferă acces prin SSH – trebuie doar să trimiți un ticket la suport și se activează. Nu multe firme oferă acces prin SSH din cauza posibilelor escalări de privilegii care pot avea loc, dar din ce mi s-a spus, sunt protejați pe partea asta destul de bine. Chestiile alea basic de securitate gen logare doar cu RSA sunt în efect, deci pe partea de securitate nu ar trebui să vă faceți griji. În contextul în care ai nevoie de terminal în aproape orice astăzi, treaba asta reprezintă un mare plus. Instalează tu Angular/Laravel pe un shared hosting unde n-ai SSH, npm install nema. N-am avut răbdare să deschid un ticket pentru asta dar am reușit să instalez Django prin modulul de creare aplicație Python din cPanel.
  • Viteze mari și ping mic. ping-hosterionArtemis e serverul pe care mi s-a alocat contul, ping mediu de 10.27ms. Pe upload viteza medie e de 31.6MB/s (fișier de 900MB) și pe download undeva la 60MB/s. Absolut perfect pentru doar 3€ pe lună. (Vorbim totuși de cel mai ieftin pachet de găzduire, nu știu vitezele la pachetele superioare.)
  • Oferă LetsEncrypt prin intermediul unui plugin dezvoltat de ei, conform lor. Mare plus, în ultima perioadă au fost mai multe ocazii în care companiile de găzduire (și din .ro și din .com) au aruncat cu noroi pe LetsEncrypt pentru că le cam fură piața de certificate SSL. De aici pornise și hate-ul meu, dar după ce am văzut mai exact toată treaba nu prea mai am hate deloc, dimpotrivă. (later edit*de aici ca topic, nu ca motiv. E lăudabil faptul că promovează SSL, eram eu de-a dreptul calomnios referitor la pluginul pe care îl prezentau ei.)
  • Am instalat pe host Django, Magento și WordPress – nu e cea mai bună metodă să testezi un pachet de găzduire, dar toate mergeau perfect. Fără nimic pe el Magento s-a încărcat în ~220ms (cu toate cele, nu doar index.php/), și Magento e cunoscut pentru cât de multe resurse înghite – au un pachet specializat pentru găzduire Magento tocmai din motivul ăsta. Din nou, nu e modul ideal în care să testezi un host, n-am de unde să aduc useri și nici n-am de gând să trag cu LOIC în hostul lor oferit gratuit ca să zic ceva. Dacă nu cade cu alea trei pe el atunci vă promit eu că vă ține un WordPress cu >500 unici pe zi.
  • 3€ pe lună e un preț al naibii de mic, atât de mic încât efectiv oricine poate să își facă prezența online, oamenii oferă și email (am ținut un training pe personal branding recent și un punct din prezentare era legat de cât de bine e să ai o adresă gen personal@persoana.ro, ăștia 3€ pe lună + un domeniu reprezintă fix tot ce ai nevoie ca să scapi de adresa aia lungă de mail.) și FTP și cam tot ce ai putea avea nevoie. Nu știu dacă există cineva mai ieftin, n-am stat să fac cercetare de piață dar chiar dacă ar exista tot pe Hosterion îmi pun banii. După ce mi s-a explicat cum funcționează ei am înțeles că sunt una din puținele companii de la noi care încearcă să meargă pe un stil occidental în care serviciile lor trebuie să fie cele mai bune și eficiente, chiar dacă asta înseamnă X bani peste cel mai ieftin competitor.
  • CEO-ul lor și-a rupt din timp să îmi povestească lucruri, și așa am aflat că au și o parte de VPS-uri unmanaged sub egida intoVPS.com. Evident datorită părții cu “unmanaged” sunt mai ieftine decât pachetele CloudManaged de pe Hosterion, dar puteți să vă așteptați la aceeași calitate și personal de suport tehnic foarte ok – fiind aceiași oameni în spate.(Aparent aici o să urmeze ceva oferte noi cu prețuri mai mici și un update la tehnologii deci băgați la bookmarks și stați geană dacă vroiați să cumpărați un VPS zilele astea.)

Alte lucruri demne de menționat ar fi că dezvoltă acum o platformă de billing pentru OpenStack sub numele de fleio.

În concluzie, dacă aveți de schimbat un host în curând – aruncați un ochi și pe la ei că arată tare bine businessul lor. (*almost forgot, oferă migrare gratuită !!!) Even better, tell your friends about it. Până la urmă, de ce ai hosta site-ul tău în Texas când targetul tău e România?

*Chiar n-am fost plătit pentru părere, doar că îmi plac (deja) foarte tare oamenii ăștia. Pe vremuri îmi hostam chestiile la Dreamhost pentru că erau cei mai no-frills easy hosting provider de pe piață (în opinia mea), acum le hostez pe un server dedicat, dar dacă n-aș face asta probabil aș merge la Hosterion. Mi se par echivalentul în mentalitate cu cei de la Namecheap (care sunt în principal specializați pe domenii, dar oferă și host) în sensul că totul este cât mai facil posibil pentru utilizatorul final – de la designul website-ului până la migrarea datelor.


Stop building stuff on sand – the Internet, Linux

You’ve probably heard about the big DNS attack on Dyn’s servers today, and you probably know that it was the main cause of “half the internet” not working properly today.

The attack targeted Dyn’s DNS servers and took down a shitload of websites (well, not really took down, but I’ll explain further along), including Netflix, WSJ, Imgur, Reddit, Spotify, etc. According to CNBC citing Dyn “tens of millions of IP addresses” were sending packets and causing mayhem for the U.S. based company. Continue Reading


Pages:1234