:::: MENU ::::

What a time to be alive

What a time to be alive, indeed. Technology has evolved so much, you can now do basically anything with just a few parts, regardless of the complexity of the project. From the mere and common resistor to the ESP8266 module, things have changed pretty fucking fast. IoT, Cloud, FW, whatever – we’re now used to seeing these abbreviations everywhere, although if you’d have told me 5 years ago that I’ll do 70% of my business in front of a PC, I would not have believed that.

Continue Reading


O scurtă argumentare – De ce legislatorul trebuie să fie licențiat în Drept

Cu ocazia unei ocazii am fost prezent în Parlament în cadrul unei discuții semi-nestructurate alături de mai mulți studenți în drept și doi “referenți” parlamentari ba chiar și un deputat.

În principal noi ne-am adunat să vorbim despre Legea Voluntariatului (78/2014) și inițial era vorba să trecem puțin și prin proiectul noului Cod Fiscal. Prezentul deputat (și singurul) a fost Mihai Tararache despre care singurul lucru pe care l-am reținut e că îi place fotbalul și că a fost un mare antreprenor timp de 15 ani. Chestia pe care pot să o deduc e că a fost un antreprenor prost dacă a decis să intre în politică – dar nu asta argumentăm aici. Proiectul a fost inițiat de Cornel Comșa, un alt deputat ce nu a putut fi prezent.

Din cauza contextului, studenții în drept prezenți la dezbatere știu legea foarte bine, mai ales legea voluntariatului pe care au lucrat și pe care au trebuit să o interpreteze/aplice în cadrul unei asociații în care activează.

Despre lege pe scurt pot spune că a apărut strict “ca să fie”, ea nereglementând de facto ceva, și nici argumentele pe care Tararache ni le-a dat nu sunt neapărat cele mai logice. Motivația deputatului pentru această lege este că “oferă pârghia legală administrației publice locale să sponsorizeze/susțină financiar orice asociație” (“Pârghii” care deja existau sub forma legilor 215/2001, 26/2000, 246/2005. Primele două sunt relativ strâns legate, fiind regimul administrației publice locale respectiv legea privind asociațiile, a treia fiind un oarecare update asupra 26/2000.)

Un alt motiv al deputatului a fost că “oferă pârghia legală persoanelor de drept privat să recunoască activitatea” – asta la 3 minute după ce chiar el spunea că persoanele de drept privat pot face practic ce vor. Să presupunem că a fost o greșeală și vroia să spună drept public, dar oricum – persoanele de drept privat nu au nevoie de o pârghie legală pentru a respecta activitatea de voluntar, o persoană de drept privat te poate angaja și pentru că îi place ce fel de pantofi porți și consideră că asta zice despre tine că știi să faci design de microprocesoare.

Ideea generală este că deputații care nu au urmat cursurile unei Facultăți de Drept nu prea înțeleg ideea legiferării. Prin legea voluntariatului nu s-a rezolvat nimic, doar s-a închis gura celor care doreau o astfel de lege, problema esențială fiind că această lege nu reglementează nimic și nici nu oferă vreun fel de garanție voluntarului. Este strict “o pârghie”. Titlurile acelea cu “voluntariatul se va considera experiență profesională” ? O minciună, nimic nu oferă această certitudine – pentru că după cum zicea chiar Tararache “angajatorul privat face ce vrea”.

 

P.S. Articolul nu are nicio tangență politică, doar amintește că unii oameni care legiferează sunt imbecili și nu înțeleg logica legiferării, termeni precum “ultrareglementare” sunt necunoscuți de ei la fel ca toxicitatea acestor măsuri ce se vor “ultraliberale”.


Taxă pe internet – proiect de lege în Ungaria

Prietenii noștrii (pentru că dacă o să fim vreodată uniți, o să fim uniți când e rău – nu când e bine) din Ungaria sunt foarte foarte supărați. Atât de supărați încât Podul Elisabeta din Budapesta arată momentan de parcă a fost cuprins de oameni care vor să dea proba pentru E.T.

Podul Elisabeta

Toți oamenii ăștia au ieșit în stradă pentru că guvernul condus de Viktor Orban, președintele partidului Fidesz, a propus o taxă pe internet. Taxa aceasta ar trebui să însemne 0.60$/GB. Adică pentru fiecare GB utilizat de orice cetățean, el va fi nevoit să plătească 0.60$. Pentru a pune totul în perspectivă, eu pe WiFi-ul de acasă am consumat în ultimile 30 de zile cam 240GB, și asta fără să downloadez lucruri în mod special. După un calcul simplu aflăm că ar trebui să plătesc 144$ pentru asta, adică 34927 forinți. Nici nu contează rata de schimb, 35000 de forinți pare o sumă destul de mare, dacă 140$ nu pare o sumă îndeajuns de mare.

Chestia asta vine într-un context politico-economic destul de asemănător cu ce găsim la noi în țară – datorii peste datorii și corupție peste corupție, așa că un mod de a face bani care nu a mai fost exploatat este această taxă pe internet. Normal că toată lumea a sărit de fund în sus, ce este uimitor totuși este că au sărit de fund în sus oameni de toate vârstele.

 

1200x630_286166_hungary-internet-tax-angers-protestersDe la tineri la bătrâni, toți au ieșit și au etalat telefoanele, și au umplut Budapesta de luminițe în semn de protest. Ăia care au fost mai hardcore au trimis prin ferestrele închise fel de fel de accesorii vechi, de la tastaturi PS/2 până la mouse-uri cu bilă, ca să le arate că ei chiar sunt supărați. Sunt supărați și au tot dreptul, taxa asta este o prostie din o grămadă de motive, ca să nu mai spun că 150$ pe lună depășește până și costul absurd al unui abonament de internet de la Comcast în SUA.

Un alt motiv pentru care taxa asta este o prostie e reprezentată de faptul că “Internetul” nu este deținut de nimeni, și accesul la el nu este reglementat. E greșit că încă nu este considerat un drept al omului, dar sperăm să se modifice ceva în legătură cu asta. Am mai explicat că internetul este o rețea de calculatoare, la nivel primar. Ca să reducem la absurd, dacă eu țin o sfoară de un capăt, și tu de alt capăt – cum ar fi să vină statul să zică că el o să impoziteze vibrațiile pe care le face sfoara dintre noi ? Absurd. De asta logica și argumentarea sunt două lucruri pe care chiar trebuie să le înveți în liceu, când reduci la absurd o să vezi de fapt care sunt implicațiile reale ale unui fapt.

Internetul nu este guvernat, deținut sau în orice alt mod controlat de orice entitate sau organizație din lume. Într-adevar, ICANN este organizația responsabilă de denumirile de adrese web, și mai există câteva autorități precum cea responsabilă cu administrarea DNS-urilor, acestea două au sediul în SUA dar nu restricționează accesul la internet, și nici nu au astfel de atribuții.

Acum ajungând la partea politică, guvernul ungar încearcă prin această taxă să acopere niște găuri imense în buget. Este prima oară pe acest continent și nu numai când cineva încearcă să reglementeze traficul de internet, mai exact să impună un cost per trafic de internet.

Tens of thousands of Hungarians hold up their mobile phones as they march across the Elisabeth Bridge during a protest against new tax on Internet data transfers in centre of Budapest

 

Ungurii sunt  nemulțumiți și îi felicit că au ales să își apere drepturile și să lupte împotriva unui lucru nemaiauzit. Noi am ieșit în stradă anul trecut când eram pe punctul de a deveni parteneri în ACTA, dar am scăpat ca prin urechile acului.

O să detaliez într-o altă postare despre controlarea și reglementarea internetului.

 

 

 

 


“Mă ascultă” Cum să îți muți întreaga viață în cipherspace

Toată lumea a devenit mai mult sau mai puțin paranoică în legătură cu ascultatul telefoanelor, urmăritul traficului unui user, sau orice altă metodă prin care intimitatea (discutăm și despre conceptul ăsta mai târziu) îi este încălcată.

Merită menționat că majoritatea acestor temeri sunt destul de îndreptățite, chiar dacă nu din motivele potrivite. Da, e nasol că o să trebuiască să dăm CNP pentru a cumpăra o cartelă PrePay, dar nu e nasol pentru că “vai cât timp pierd să mai dau și CNP-ul” ci pentru că e al meu și n-am eu chef să-l dau, și nici chef să îmi explic motivele. Practic, unii oameni sunt supărați pe ce trebuie, dar din motivele greșite. Treaba asta nu e neapărat rea, dar o să explic mai încolo de ce nu e ok, și de ce nu avem ce face în legătură cu asta.

Articolul ăsta o să apară pe bucăți, pentru că e foarte mult de scris, timpul nu îmi permite în mod special, și oricum se bazează 65% pe studiul individual, în schimb aștept cu interes întrebări sau sfaturi.

Să lămurim niște lucruri înainte de toate.

Internetul este o rețea mondială de calculatoare – la un nivel ultra grosolan, teoretic. Practic, este o rețea mondială de calculatoare unde unele terminale sunt servere și servesc informații (fișiere – aici intră și site-urile web, relee de VoIP, etc. Tot ce e online, e un fișier, fie că are extensie .php sau .iso sau .mp3) și celelalte terminale sunt clienți (dar și ei servesc informații – fie că sunt sub formă de cookies sau de fișiere urcate).

ISP – Internet Service Providers, adică tipii pe care îi plătești să vină să îți tragă cablul în casă. Ei sunt oarecum Dumnezeii end-userului, adică tu. Ei pot să îți limiteze banda, să îți oprească accesul la anumite site-uri, să favorizeze anumite site-uri (ex. site-ul A de streaming merge lin, pe când site-ul B de streaming merge cu viteza mortului în coșciug), sau să îți facă viața un iad – generalistic vorbind. Complicat este că ei la rândul lor au și ei niște Dumnezei, care mai au niște Dumnezei. Tier 2 networks și Tier 1 networks, care au rolul mai mult de a asigura infrastructura necesară decât de a avea grijă să nu piratezi tu chestii – ceea ce sigur nu faci. Ei bine, și ISP-ii sunt oameni, deci sunt supuși greșelii și corupției, și curiozității. În țara noastră, încă putem să spunem că o ducem bine în ceea ce îi privește, dar asta evident din motive demne de magie neagră.

Cipherspace – Concept filosofic, utopic și ideologic al unui spațiu privat, pe internet și nu numai. Practic este vorba despre intimitate atât IRL cât și online. Nimic nu e decriptat și ușor de accesat, nimic nu e la mâna oricui. Totul este criptat, totul este ascuns.

Datalove – Alt concept filosofic. Conform căruia “Data is essential. Data must flow. Data must be used. Data is neither good nor bad. There is no illegal data. Data is free. Data can not be owned. No man, machine or system shall interrupt the flow of data. Locking data is a crime against datanity” Cu alte cuvinte, informația este esențială, trebuie să se miște, să fie folosită, să nu fie deținută. Explicația ar fi că informația iubește să existe, și că odată ce există ea este a tuturor celor ce există.

Criptografie – Ascunderea unei informații prin intermediul unei metode convenționale* sau nu. Noua definiție ar trebui să cuprindă efectiv ascunderea unei informații (inclusiv fișiere, etc.) prin diferite metode. Fie că vorbim de encripție la modul clasic, sau la utilizarea unui anume sistem.

Negare Plauzibilă – Ideea de a ascunde niște informații, și de a putea nega plauzibil în legătură cu orice element referitor la ele.

Steganografie – Trimiterea unei informații ascunse, sau deținerea ei, în așa fel încât un oarecare să nu realizeze că există ceva ascuns. (ex. folderul X se preface că e plin cu filme porno, dar de fapt unul din cele 30 de filme porno are în spate pe lângă filmul în sine, și 30 de linii de text)

 

Continuând.

În principiu am avea de ce să ne fie frică, dar asta nu înseamnă să o luăm razna. Da, Parlamentul tot votează legi care mai de care mai cretine în legătură cu intimitatea, da – trendul mondial e să se tot încalce intimitatea, da – există un catalog întreg al celor de la NSA ce conține diverse tehnologii pentru încălcarea mai sus amintitei intimități (NSA ANT Catalog, pentru cine e interesat), dar chiar și așa, PRISM urmărea doar persoanele străine, fără cetățenie SUA (mă rog, cu excepții mari), adică și pe noi probabil. În principiu dacă vreodată ai citit ceva pe vreun site mai dubios, probabil ești pe listă.

Ce poți face ? Îți faci bagajul, iei purcel, cățel și pisică dacă ai (internetul iubește pisicile, deci trebuie) și te muți în cipherspace.

Nu o să fie neapărat ușor, și probabil o să pierzi niște oameni pe drum, dar referindu-ne strict la compatibilitatea rețelelor de comunicare folosite.

Cum faci asta ?

În primul rând citește și învață, pentru că altfel o să faci niște greșeli – mai mici sau mai mari – care o să facă întreaga ta muncă de “securitate” să devină inutilă.

Un prim material (foarte bun de altfel) este handbook-ul CryptoParty, o carte scrisă de mai mulți indivizi, într-un mod colaborativ foarte bun. Îl puteți găsi aici, în format PDF sau pe site-ul CryptoParty. Vă recomand să îl citiți, măcar fugitiv dacă nu pe îndelete. În principiu o să vă intereseze secțiuni anume, așa că puteți să căutați exact ce vă interesează dacă considerați că vă descurcați.

Alte lecturi pe care vi le recomand, mai mult la un nivel filosofic ar fi asta “A Cypherpunk’s Manifesto” și “Crypto Wars”

Voi reveni curând și cu partea a doua a articolului unde o să încep să explic partea practică a întregii operațiuni de mutare în cipherspace


Pages:1234