Google a făcut o mega-mișcare zilele trecute odată cu deschiderea porților serviciului Google Play Music.
Pentru cei ce nu știți, Google Play Music este serviciul Google de music streaming, adică un fel de Spotify, Deezer, Pandora, Soundhound, SiriusXM sau altele. Ce trebuie să notăm aici e că mișcarea Google e mai importantă decât ar putea părea, practic este o lecție în ceea ce privește marketingul, cum să-ți elimini un adversar înainte ca acesta să îți fie un adversar, și cum să faci lumea să plătească pentru comoditate.
Versiunea AllAccess a serviciul costă 24RON/lună (prima lună e gratis) , un preț deloc mare ținând cont de alternativele ceva mai scumpe precum Spotify și Pandora. (Pe care oricum nu le putem utiliza pentru că nu sunt disponibile în țara noastră) Până acum, toate melodiile pe care le-am căutat erau disponibile, și au fost downloadate în telefon pentru o redare ulterioară. Am găsit inclusiv un remix obscur dar rar găsit – Marleena Shaw – California Soul Diplo Remix, pe care deși nu l-am downloadat pentru că nu exista opțiunea, i-am dat like și îl pot adăuga liniștit într-un playlist, sau nu, pentru a îl asculta în modul offline. Nu știu niște numere exacte, dar nu cred că e mai prejos de Spotify în ceea ce privește numărul de melodii disponibile.
O opțiune demnă de luat în seamă este posibilitatea (spre deosebire de Spotify) de a îți urca pe Google Play Music librăria personală de melodii, în limita a 20,000 melodii. Talk about Big Data.
Acum să o luăm pe rând cu lecțiile oferite de Google.
Google a intrat pe piața music streamingului în țara noastră când nu are competiție. Spotify nu este disponibil în România decât dacă te chinui puțin și îți faci un cont în SUA sau alte țări unde serviciul este ok, și plătești printr-un card virtual cu reședința în SUA. Oricum, chinuială extrem de mare. Pe lângă asta, ca să îl folosești în versiunea free trebuie să folosești un proxy, dacă plătești – ai opțiunea de a îl folosi fără proxy cu condiția să ai reședința într-unul din statele disponibile. Futere de utere. Practic, Google Play Music nu are adversar în țara noastră, până când celălalte alternative vor intra pe piață ei deja vor avea o nișă a lor, un public pe care deja l-au fidelizat.
Ei au ales să intre pe piață cu opțiuni noi precum uploadarea librăriei personale de melodii, mod offline (există și la Spotify) și smart radio. Practic opțiunea nouă e cea legată de librărie. Prețul pe care trebuie să îl plătești este extrem de mic. 24LEI pe lună înseamnă nici măcar două pachete de țigări pe care oricum le fumezi, ai putea măcar să beneficiezi și de muzică. Pe lângă asta, comfortul de care ai parte e divin. Ăsta e motivul pentru care nu mai piratez, nu mai am timp și a devenit mai comfortabil să plătesc pentru muzică decât să o piratez, și dacă voi plăti vreodată pentru ceva – acela va fi comfortul.
Aplicația de telefon este extrem de ușor de utilizat și extrem de fiabilă, faptul că e un produs Google este extrem de evident încă de la prima pornire. Merită menționat că poți utiliza serviciul pe 10 dispozitive, în același timp – printre ele numărându-se și orice fel de PC.
În momentul de față fac o mie de lucruri pe zi, și fără agendă, telefon, ceas, netbook și hotspot nu pot să trăiesc – dar îmi place muzica. Partea proastă aici e că nu mai am timp să găsesc muzica, să o pun pe un cd pentru mașină sau să o pun pe telefon. Efectiv nu am timp să piratez, dar pot să plătesc niște bani, nici două pachete de țigări pentru un serviciu care îmi dă toată muzica pe care mi-o doresc.
Nu fac reclamă, dar vă recomand să încercați versiunea AllAccess a serviciului pentru o lună, doar ca să vedeți de ce merită să plătești pentru comfort.
